Adunate de la sate…

Pentru sfarsitul asta de saptamana (week-end) va recomand meditatia. Iata cateva poze care sa va gadile imaginatia:

Click pentru mai multe poze…

Asta-s eu!

Daca vreti sa incercati si voi CLICK AICI

Nu, a nu se intelege ca nu mai merg la serviciu si ca ma duc la ski (nici macar nu stiu sa skiez!). Mini vacanta va fi virtuala, adica in spatiul virtual numit blog. Voi lua o pauza de la blog pentru o perioada scurta de timp. Imi voi dedica timpul pentru dezvoltarea personala. Stiu ca suna pompos, dar cam asta reprezinta. Nu stiu daca va intereseaza, eu doar v-am avertizat, ca sa nu faceti greseala sa mai intrati pe blog vreo saptamana de acum in colo.
Voi reveni in forta, cu multe lucruri noi mai mult sau mai putin amuzante.
Va doresc o vacanta placuta!

… si m-am ales cu o durere de cap ingrozitoare. Asta pentru ca e prima data cand am vazut un film in 3D. A fost lung, dar n-am simtit cand a trecut timpul. A fost si emotionant si razboinic, dar doar doua faze m-au facut sa tresar in scaun : un bolovan care venea spre mine (sau ceva, nu stiu sigur daca era un bolovan, o bucata de lemn sau o sageata) si senzatia de rau de inaltime cand am privit (in film) deasupra unei prapastii.

Efectele sunt bune, insa ce m-a impresionat a fost mediul creat, cu vegetatie si creaturi, intr-un echilibru foarte realistic. Sunt sigur ca e mult mai mult material in spatele filmului care nu a mai ajuns pe ecran, dar care face ca povestea sa fie credibila.

Vi-l recomand cu caldura, chiar si daca nu-l vedeti 3D.

Sursa poza: avatarmovie.com

Sims e un joc. Un simulator de viata care se bucura de un enorm succes pe piata de profil.
In viziunea mea n-ar trebui sa aiba succes deloc.

Cine isi doreste sa isi traiasca viata virtual si sa faca exact aceleasi lucruri ca in realitate?!

Eu cred ca jocurile sunt menite sa-ti ofere o gama larga de experiente diferite de cele din viata reala sau inaccesibile in realitate. Sa poti sa vizitezi locuri noi, dar pe care bugetul nu ti le permite, sa te plimbi prin lumi fantastice la care nici n-ai visat; Sa conduci un bolid cu 300 km/h fara sa-ti fie frica pentru viata ta; Sa participi activ la castigarea celui de-al doilea razboi mondial, chiar daca pe vremea aia nu te nascusesi si nici sa nu-ti faci probleme ca ai putea primi un glont in test; Sa te bati, sa tragi cu arma, sa faci skidiving, sa fii traficant de droguri, sa calaresti dinozauri, sa stai la un pahar de vin cu Napoleon, sa fii primar, sa fumezi un trabuc cu Fidel Castro, sa fii o bila, sa-ti coordonezi trupele intr-o batalie epica, sa te strecori intr-o baza militara si sa furi secrete de stat (asta din urma se poate si in Romania ), samd.

Pe cand SIMS… ce face? ce este? Este un simulator al vietii reale si simuleaza VIATA REALA!!! “Shit” cum ar zice Wesley Smith (vorba lu’ tata). Adica sa vedem cam ce implica sa joci Sims: te trezesti pe o plansa cu niste bani in buzunar. Poti sa-ti cumperi o casa sau sa iti construiesti una (of, de-ar fi asa de simplu si in viata reala… ). Apoi iei ziarul si iti cauti de lucru. Te angajezi, pe bani putini la inceput (deh, n-ai experienta ca d’abia ai terminat facultatea si nu te angajeaza nici dracu!). Te duci fericit la munca (asa e la inceput) cu speranta sa strangi si tu niste bani sa-ti cumperi una-alta prin casa – un frigider decent, un televizor, etc. – Norocul jocului e ca are un buton de speed forward, adica repede inainte, ca sa faci timpul sa treaca mai repede. Trece timpul, vii acasa, zici ca cica te relaxezi, dar n-ai timp ca tre’ sa faci dus, sa iti faci ceva de mancare, sa-ti faci nevoile, sa repari chiuveta, sa dormi. Asa ca te bagi repede in pat, ca deh, a doua zi ai serviciu si daca nu esti fresh nu dai randament si vii cu bani mai putini acasa. Dai pe repede inainte si tot asa… Pana intr-o zi cand esti promovat. Bani mai multi, timp mai mult la serviciu. Unde sa cunosti si tu pe cineva? Cand sa mai iesi si tu cu prietenii? La ce sa-ti mai cumperi masa de biliard sau cos de basket daca tu n-ai timp nici sa te duci la WC? si tot asa…

Intr-o zi cunosti o fata si sa vezi atunci complicatii. Nu mai ai timp deloc de tine, nici sa faci dus… Si trebuie sa stai tot timpul dupa ea, sa comunici, sa fii romantic, sa o scoti in oras, Nu mai vorbesc de varianta cand mai apare pe lume si un copil ca atunci jocul devine muult prea greu.

Deci, cui ii place un asemenea joc? Cine ar da bani sa joace asa ceva? Poate copii de scoala generala, cativa adulti fara viata sociala sau cativa masochisti, dar in rest? Nu inteleg restul lumii care joaca asa ceva (recunosc ca am jucat si eu, cand eram copil si n-aveam griji si familie), mai ales pe oamenii cu familie acasa si cu serviciu!

De ce ar inventa cineva un joc care imita exact viata reala?