Adunate de la sate…

ATENTIE! URMEAZA UN ARTICOL EXTREM DE LUNG! (dar eu zic ca merita 😉 )

Asteptam de mult timp niste hartii importante de la Bucuresti. In sfarsit, cineva mi-a facut rost de ele si din mai multe motive a ales sa mi le trimita prin curierat rapid, unul dintre motive fiind siguranta hartiilor.
Din pacate s-a nimerit fix la sfarsit de saptamana, adica vineri. Expeditorul s-a interesat si a aflat ca baietii de la Fan Curier lucreaza si sambata, asa ca daca le lasa vineri la curier, sambata le aveam.
Eu fiind plecat din localitate am lasat pe altcineva sa-mi preia plicul, sa-l numim Aurelian. Asa ca am vorbit cu expeditorul sa nu treaca pe plic numele meu, ci a lui Aurelian, pentru ca era un pachet tip ramburs, adica trebuia sa dau niste bani pe hartiile din el.

VINERI, expeditorul a lasat plicul la firma de curierat.

SAMBATA pe la ora 9 dimineata primesc un telefon:
– Buna ziua, ma numesc (sa-i zicem) Sularica, de la Fan Curier, aveti un pachet… (bla,bla); Cum facem veniti dumneavoastra la sediu, la Focsani sau venim noi la Gugesti?
Imi zic in gand, „pai mai nea caisa daca pe adresa mea de pe plic nu scrie nicaieri ca eu as locui la Focsani, cum de ma intrebi matale asa ceva!?!”
– Pai veniti dumneavoastra, zic.
– Da, dar o sa va coste in plus!
– Nu face nimic (vorba cantecului „Sunt bogat, bogat mai tata/ nu-mi permit nici apa plata!” – nu mai cautati ca nu e niciun cantec, l-am inventat eu acum… 🙂 )

Dau sa inchid, dar imi zic, hai sa intreb, ca sa-l anunt si eu pe Aurelian sa se pregateasca:
– Da’ pe la ce ora preconizati ca veti ajunge?
– Pe la 3 – 4 dupamasa.
Trece timpul…
Pe la 5 PM ma suna Aurelian inebunit:
– Ba, mai stau mult imbracat?
– Zic nu stiu, stai sa sun.
Ma uit la numarul fara adresa din apeluri primite si sun:
– Buna ziua, Lefter sunt, de la Gugesti. Trebuia sa-mi lasati un plic…
– A… da, asa este. Am fost pe la Gugesti, dar am uitat sa va sun. Haideti mai bine sa o lasam pe luni.

DUMINICA relaxare.

LUNI dimineata, pe la 9 sun la Fancurier Bucuresti sa aflu si eu ceva informatii. Raspunde o doamna. Ii spun pe scurt problema, ii dau datele expeditorului, al destinatarului, data expedierii, insa domana imi taie macaroana:
– Spuneti-mi numarul AWB-ului!
Eu in gand „ce dracu o mai fi si ala AVB???”
– Nu-l am doamna.
– Atunci nu va pot ajuta.
Inchid si-l sun pe expeditor:
– Prietene ai cumva AVB-ul?
– Nu-l am la mine, dar iti dau numarul de comanda poate te ajuta la ceva.
Sun inapoi la Fan Curier Bucuresti. Imi raspunde un barbat:
– Buna ziua, am si eu o problema, ii povestesc pe scurt, dau datele, adresele, data expedierii… ii zic ca n-am AVB-ul, insa nici n-are nevoie, chiar mi-l da el. Imi spune ca pachetul a ajuns la sediul din Focsani si reusesc sa aflu informatia de care aveam nevoie si pentru care am sunat: numarul de telefon de la Fan Curier Focsani. YES!
Sun. Nu raspunde nimeni. 🙂

Varianta salvatoare: „Suna-l pe Sularica!”
Caut din nou prin agenda sperand ca inca mai am numarul „agentului lu’ peste prajit”, si Dumnezeu mi-a pus mana in cap pentru ca l-am gasit.
Sun:
– Buna ziua, sunt Lefter, de la Gugesti, aveam si eu un plic… am vreo sansa sa-l primesc astazi?
– In mod sigur ca DA! accentueaza Sularica
– Atunci, daca ajungeti azi, nu il mai duceti la Gugesti, aduceti-mi-l la Dumbraveni.
– Nicio problema.
– Vreo ora asa, pe la care sa va astept?
– In jur de ora 1 – 2 dupa masa.
Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim.
Pe la 14:10 nici urma de Sularica. Il sun:
– Sunt Lefter, de la Gugesti, cu plicul… Vroiam sa ma asigur ca nu m-ati uitat iar…
– A… da, domnul Lefter. Nu, nu, cum sa va uit! Momentan sunt la Cotesti. Pana cand mai stati la Dumbraveni?
– Pai pana la 4. Daca ajungeti dupa 4, veniti la Gugesti.
– Oricum o sa va sun inainte!
– Bine, va astept.
– Bun, bine, noroc!
Pe la 15:06 ma suna, pe la 15:10 imi da plicul. Imi face calculul si ii da fara zecimale: rambursul + 55 lei (transportul). Inauntrul plicului 2 hartii.