Se implinesc doua luni de cand a inceput aventura. Niciodata nu realizezi ce ti se intampla decat dupa ce trec multi ani de la intamplarea cu pricina. Nu te poti bucura de moment iar mai tarziu cand realizezi prin ce-ai trecut regreti ca timpul a trecut si in momentul ala n-ai stiu sa te bucuri. Din cand in cand insa, iti dai seama ca te afli in mijlocul celei mai mari aventuri din viata ta, in momentul cand scrii cuiva despre asta, iar cel care citeste exclama: incredibil! Minunat! Ce viata interesanta ai! Ce misto e de tine! Etc.
Imi aduc aminte cand am descoperit site-urile de chaturi, mult inainte de inventia messengerului. Intotdeauna mi-a placut comunicarea cu oameni din diverse puncte de pe glob. Am fost fascinat tot timpul de lucrurile pe care le poti invata de la o persoana aflata in partea cealalta a lumii. A trecut mult timp de atunci, dar am ramas la fel de interesat de straini ca si atunci.
In liceu am avut sansa de a-l cunoaste pe americanul George si n-am ratat-o. Am fost la orele lui pana cand n-a mai predat clasei noastre. Am vrut sa tin legatura cu el, dar din pacate dupa o perioada nu mi-a mai raspuns la emailuri. Stiu ca avea probleme financiare, ca majoritatea americanilor, la prima criza financiara mondiala. Nu mai stiu nimic de el.
Apoi, la facultate, am mai cunoscut vreo cativa Takis, Gina, Vladislav. Nu vorbesc de cei cu parinti romani, pentru ca pe ei nu-i pot considera straini. A fost interesant.
Tot in Bucuresti, am dat intamplator peste un tanar japonez, pe care l-am intalnit la metrou si l-am ajutat sa ajunga la hotelul la care era cazat. Nici eu nu stiam de hotelul lui, dar ne-am descurcat pana la urma. Pe drum am vorbit, i-am spus cateva lucruri despre Romania, putina istorie, cateva curiozitati, am facut schimb de adrese de email si ne-am vazut de drum. Apoi am aflat ca eram de-o seama si ca el era proaspat absolvent de studii economice; imediat dupa absolvire si-a pus rucsacul in spate si a pornit in jurul lumii. Trecuse prin Filipine, Hong Kong, Nepal, India, Turcia, Grecia, Bulgaria ajunsese in Romania, iar in doua zile urma sa treaca granita in Ungaria. Numele lui… Takuma.
Acum sunt printre straini, dar tot strainii ma fascineaza. Aici l-am cunoscut pe Sarbaz din Kurdistan si pe Sergio si Juliana din Columbia, Mohammed, MohammedAli, Hemal, toti oameni exceptionali si prieteni buni.
Aventura continua…
Stai departe de romani!
Ce spui domnule, ai plecat si nu mi-ai spus nimic? 🙂 Unde esti, la englezi, te-a lasat statul roman sa pleci asa repede? 😀
E interesant sa descoperi oamenii, sa vezi cum se diferentiaza de mici, cum ceea ce tie iti pare normal, ei nu concep… Da, e minunat, dar pana la urma, eu ii prefer pe cei de acasa 🙂
felicitări pentru curajul de care ai dat dovadă . Cu siguranţă nu-ţi va fi greu cu acomodarea deoarece vorbeşti engleza foarte bine. Îţi doresc să găseşti acolo, împreună cu soţia ta, ceea ce aţi căutat şi …… să nu-ţi fie dor de noi, cei de aici, că suntem cu ochii pe tine şi ne bucurăm când ştim că sunteţi bine !