La farmacie:
– Vreau si eu ceva pentru ca ma doare maseaua cand trag aer rece pe gura…
– Vreau si eu ceva ca ma doare gatul cand beau apa rece…
– Dati-mi si mie va rog ceva pentru ureche. Cand merg cu geamul deschis ma trage curentul si ma doare urechea…
– Ceva bun pentru puschele pe limba, dar repede ca nu mai pot[…]
Ce se intampla cu oamenii din ziua de azi? De unde atata sensibilitate si ipohondrie? Oare nu mai putem sta fara medicamente? Trebuie inventat un medicament pentru orice afectiune minora, care trece de la sine in cateva ore/zile fara niciun pericol pentru viata individului?
Alta chestie: vine omul si iti cere ceva pentru o durere* (sa zicem). Farmacistul intinde bratul sa ia o cutie de pastile. N-ajunge sa puna mana pe respectivul medicamen ca pacientul exclama: – Ceva mai bun n-aveti? (si asta fara sa fi vazut ce anume i-ar fi dat farmacistul!!!)
Sau mai e faza: „vreau o pastila buna-buna pentru durere*. Dar sa fie cea mai buna!” Si ii intide farmacistului o bancnota de 1 leu.
Ca sa nu mai zic ca daca ii recomanzi cuiva paracetamol pentru raceala mai ca nu te scuipa in ochi. Aspirina, paracetamol, antinevralgic, triferment, colebil, anghirol, furazolidon, sau alte denumiri din acestea comune, nu mai sunt bune pentru pacientii nostrii. Medicamentul trebuie sa aiba cutia colorata, sa se numeasca ciudat sau sa aiba reclama la televizor. Apropo, ni se intampla des: „Medicamentul ala care-i face reclama il aveti?” Dar nu mai stie cum se numeste, stie ca are cutia rosie si e pentru… cutare. Tu, ca farmacist, daca nu te uiti la televizor ce-i dai? 🙂
Sursa poza
Da-le un Raskolnikov… in moalele capului.
ceai de lopata. sau „ce-ai de lopata?”. dar sa nu fim rai. a devenit si clientul de farmacie un consumerist, ce mai. io zic sa pui intr-o zi un anunt mare pe strada cu farmacia „nu mai avem aspirina”. sa vezi cata lume o sa vina la farmacie.
În primul rând, ce mă amuză când aud dialogurile astea, este chiar sensul lor. Vreau ceva pt. durerea din gât, zice clientul (ca să nu zic pacientul)! Eu i-aş răspunde că, pt. dureri în gât poate lua nişte sârmă ghimpată. Nu am auzit încă pe nimeni care să ceară ceva CONTRA dureriilor din gât. În al doilea rând, cred că este vorba de nivelul de cultură care, în cazul expus de tine, implică şi încrederea în vorbele unei persoane autorizate. Asta pt. că la noi s-a cultivat şi se cultivă intens metoda consultaţiilor la televizor, unde tot felul de neaveniţi emit păreri aiuritoare. Apoi, omul de pe stradă zice: păi, cum să nu fie aşa, doar am auzit la televizor!
@ Cristean
Cred ca, la romani, cel mai bine merg propozitiile care contin „gratis” sau „reduceri”. Chiar am vazut o farmacie in Bucuresti care-si facea reclama cu „Consiliere de specialitate GRATUITA”. De fapt cam asta face orice farmacist din Romania, isi consiliaza pacientii gratis; ca doar nu suntem in UK sau in alta tara europeana, unde se platesc bani buni sa stai de vorba cu pacientul… Dar mai avem pana acolo, deocamdata suntem vanzatori avizati in ale farmacologiei si biodisponibilitatii substantelor medicamentoase (adica administrarii de pastile! 🙂 ).
@ Vio
Nici nu stii cat umor involuntar gasesti intr-o farmacie plina de „clienti”.
Man, cu voia ta, voi reţine expresia „in ale farmacologiei si biodisponibilitatii substantelor medicamentoase”! Mi se pare demenţială!
@ Vio
Da! 🙂 Poti sa ma si citezi 😀
A… apropo poate imi fac si eu loc cu un logo pe blogul tau… sunt in campanie de rebranduire! 🙂
Tre’ sa-ti mai iei un televizor!
Ideea e ca romanul ajunge mai curand la farmacist decat la medic, asa ca isi mai da si el cu presupusul 🙁