06 Feb 2012
Majoritatea drumurilor sunt inchise, trenurile au intarzieri mari, scolile sunt inchise, Focsaniul este izloat.
Alimentarea cu apa a fost taiata, aprovizionarea magazinelor a incetat. Nu se gaseste paine, drojdie, faina sau malai.
Mai jos o sa postez cateva poze facute (ieri seara) de localnicii din Gugesti:
foto: G. Ciungalan
foto: T. Apostu
foto: T. Apostu
foto: T. Apostu

Tot azi a cazut si guvernul Boc.
Ma bucur ca am plecat la timp din tara… ma mai intorc la vara!

Surse: localnici din Gugesti

 

Vedeti in continuare filmul primei ninsori pe anul 2012, in UK. Cum britanicii nu prea sunt obisnuiti cu iernile grele sigur vor fi nepregatiti. Din pacate nu stiu cum o sa ajung maine la serviciu… Deja drumurile sunt impracticabile cu toate ca au “sarat” astia soselele de le-au albit. Pe strada nu vad niciun utilaj de deszapezire iar ninsoarea nu pare sa se opreasca prea curand. Este ora 22:20 si continua sa ninga.
Mai jos vedeti cum a inceput nebunia…


Vezi restul pozelor dupa click…

 

Va spun din start ca n-are legatura cu Basescu sau cu Arafat sau cu mai stiu eu cine!!!
E vorba despre un vis, despre ce-am visat eu intr-o noapte.
Se facea ca eram la farmacie, in Anglia, si lucram cot la cot cu… Ewan McGregor (un actor britanic). Eram amandoi farmacisti. Cum eu mi-am dorit mereu sa ajung actor, l-am intrebat pe colegul meu din somn:
How come you can be a pharmacist?! Why can I be an actor?!
In traducere libera (poate nu toata lumea stapaneste limba lui Shakespeare -Shecspir sa inteleaga toata lumea- ) s-ar traduce cam asa:
Daca tu poti fi si farmacist, eu de ce nu pot fi actor?
Nu va spun ce mi-a raspuns, desi este evident pentru toata lumea. Nu va spun pentru ca n-am apucat sa aud replica pe motiv ca m-am trezit!
Aveti idee care ar putea fi replica lui?
Ghici ghicitoarea mea!

PS. Imi cer scuze daca am parut arogant in postarea asta. Nu asta a fost intentia.

 

De cateva zile, la una din farmaciile la care lucrez (lucrez cu ziua daca nu stiati, e mai bine decat suna si nu e ca in Romania ), se lucreaza de zor la amenajarea, reamenajarea, imbunatatirea, modernizarea spatiului de lucru, chiar daca unitatea s-a deschis cu putin timp in urma. Ca tamplari: doi mesteri, unul mai in varsta, un englez, si unul mai tinerel, american.

Simtindu-l mai tanar, am indraznit si am intrat in vorba cu americanul. Un timp foarte sociabil si deschis. In cateva minute am aflat cam jumatate din viata lui, inclusiv cat s-a chinuti sa obtina viza de rezidenta pentru UK, ca e din New York, din Queens, si asa mai departe.

In farmacie a intrat o familie de polonezi: un batranel, fata lui si nepotelul. Niciunul nu prea le rupea pe englezeste. A fost interesant sa ii fac anamneza batranului sa aflu ce problema avea la ochiul stang. Limbajul semnelor e bogat, dar nu destul de bogat pentru a pune diagnostice precise. Intamplarea a facut ca tanarul newyorkez sa se afle in spatele meu in timp ce eu ma chinuiam sa ma inteleg cu omul carunt si polonez din fata mea, si cand ma asteptam mai putin m-am trezit in mijlocul unui dialog in toata regula in poloneza. Ce s-a intamplat? Pai americanul s-a apucat sa vorbeasca in poloneza cu batranelul. Dupa ce am rezolvat cu pacientul am trecut la elucidarea misterului. Astfel am aflat si jumatatea cealalta a tanarului din Queens: el este singurul din familia lui nascut in America, parintii lui sunt polonezi.

Apoi m-a lovit un gand calator: o familie de tineri polonezi emigreaza in America pentru a le oferi copiilor un viitor mai bun. Tanarul se naste in New York, e cetatean american, si totusi hotaraste cu sotia lui sa emigreze in Marea Britanie, pentru a le oferi urmasilor lor un trai mai bun. In Anglia, este un trend acum, majoritatea britanicilor iau calea Australiei, unde, spun ei, e traiul mai bun decat in UK. Nu m-ar mira sa aud, peste ani, ca tinerii urmasi ai familiei de americani stabiliti in Marea Britanie si cu radacini poloneze, vor emigra in Australia.

Concluzia… o trageti voi.

 

Chiar daca sunt departe de casa, nu m-a uitat. Dovada:

© 2011 Adunate de la sate... in UK! Suffusion theme by Sayontan Sinha