Adunate de la sate…

Citind intamplator o carte intitulata „Ways of Seeing” de John Berger am dat la un moment dat de imaginea asta:

Mi se parea foarte cunoscuta! Am intors cartea pe lateral si am citit scrisul ce insotea fotografia alb negru: „RAPHAEL 1483-1520”. Apoi m-a izbit: era icoana pe care o avea bunica in camera ei. Mi-a placut dintotdeauna desenul de pe foaia de hartie, micuta si incadrata de o rama de lemn inchisa la culoare. De multe ori, in vacantele de vara, ma trezeam holbandu-ma la icoana impodobita cu busuioc, si nu intelegeam ce era asa de fascinant la ea. Niciodata nu mi-a inspirat un sentiment religios sau pios, desi pe atunci nu eram strain de mersul la biserica si pupatul icoanelor. Si totusi avea ceva care ma fascina.
Am tinut si tin mult la micutul obiect care candva apartinea bunicii mele si nu sunt singurul. Dupa ce bunica n-a mai fost, iar lucrurile ei se faceau pomana pe la vecini, am urmarit cu ardoare icoana decolorata, sa nu cumva sa se piarda. Si s-a dovedit ca nu eram singurul: atat tata cat si sora mea erau fascinati de obiect si aveau aceelasi tel ca si mine – ca icoana sa nu se rataceasca. Drept urmare se afla inca in familia noastra.

Cateva detalii despre pictura in ulei pe panza a pictorului italian Raphael:
– intitulata Madona Sistina/Madona Sixstina sau La Madonna di San Sisto;
– realizata intre 1513-1514 ca piesa de altar pentru manastirea San Sisto din Piacenza;