De ce blog?

On 5 noiembrie 2009, in subiective si personale, by Andrei Lefter

Am mai avut tema asta de discutie o data si nu-mi mai aduc aminte ce am spus (e normal sa mai si uitam, altfel am innebuni! 🙂 )

Articolul asta a inceput ca un raspuns la o postare de a lui Mielu, dar m-am intins atat de mult incat am hotarat sa spun totusi pe larg ceea ce gandesc. Postarea urmatoare are mari sanse sa va plictiseasca, nu e vorba de o povestioara cu sfarsit neasteptat e doar o opinie de a mea cu privire la „rasa noastra romaneasca”. Asa ca, sfatul meu pentru cei care se plictisesc repede este, nu cititi mai departe! 🙂

Deja te-am intrigat?! Atunci

Sa stii ca in primul rand eu pentru asta mi-am si facut blog: pentru a ma descarca, pentru a atrage atentia asupra unui lucru sau pentru a incerca sa vad cum gandesc si altii fata de treburile astea de zi cu zi.
M-am simtit bine o perioada, mai ales cand lumea rezona si comenta aprins pe marginea subiectelor propuse de mine. Apoi am intrat in starea refractara, dupa ce am vazut atatea lucruri (si sunt sigur ca voi mai vedea si altele), am realizat ca ma lamentez degeaba. Nu e vina unora sau a altora, e vorba de natura umana, de balcanism, de romanism. Asa suntem noi construiti, invatati… sa ne adaptam. Mult timp am crezut ca, faptul ca romanul se adapteaza usor reprezinta cea mai buna calitate a noastra, insa de ceva vreme imi dau seama ca asta este cel mai mare defect al nostru.

perfidul-albion

De-a lungul istoriei avem o multime de exemple, inca din vremea lui Burebista, a lui Decebal… S-a gasit un om mai destoinic si a fost ales in fruntea barbarilor nostri strabuni, n-a durat mult si a fost tradat si omorat (sinucis, nu mai conteaza…). Apoi ne-am dat bine pe langa romani, le-am dat femeile si bogatiile tarii (ma rog, tinutului). Apoi am dus-o bine si cu turcii, le-am platit biruri si ciubucuri, am inventat spaga la nivel inalt, care se practica pentru inscaunare. In al doilea razboi mondial am intors armele cand am vazut ca balanta razboiului se inclina invers. Nici macar demnitatea invinsului n-am avut-o. Suntem perfizi si rai.

Aveam un coleg jumatate grec jumatate roman. Il intrebam „ce esti grec sau roman?” Imi raspundea mereu mandru: „grec”, si nu-l condamn (desi la vremea respectiva mi se parea nedrept sa considere asa, desi isi iubea partea romaneasca – mama – mai mult decat orice pe lumea asta). Romanii au fost mereu lasi si delasatori. N-au deranjat pe nimeni, n-au cucerit nimic. Doar s-au aparat si s-au multumit cu ce le dadea pamantul asta. S-au unit doar la greu si s-au injunghiat imediat cum au dat de bine. N-au cladit nimic maret, impresionant, durabil. Si mai sunt multe de spus dar nu vreau sa fiu xenofob, desi sunt roman. 🙂

Indragim manelele si acceptam spaga ca pe ceva firesc. Pentru cei cu urme de constiinta, acestia pot alege dintr-o gama larga de scuze pe care le pot folosi pentru a-si explica trasaturile de specie.

Nu trebuie insa generalizat, ce am spus mai sus se refera la majoritatea populatie, stiu ca exista si persoane care nu se incadreaza in tiparele „rasei romanesti” insa ei sunt putini si sunt asimilati de restul speciei. Acesti indivizi care nu prezinta trasaturile caracteristice speciei sunt marginalizati sau se integreaza greu. Nu ajung aproape niciodata in functii de conducere superioare in stat si nu sunt luati in serios de restul maselor. Se resemneaza de cele mai multe ori iar o parte din ei emigreaza.

Despre categoria asta poate vom vorbi mai pe larg altadata.


Sursa poza: sorinplaton.wordpress.com

Tagged with:
 

3 Responses to De ce blog?

  1. OMU spune:

    Aşa este Andrei, şi aş mai adăuga că persoanele care nu au trăsăturile „majorităţii populaţiei ” nu au nici grup mare de prieteni sau anturaj. Adevărul e că personal sunt foarte deranjat dacă sunt asimilat de către cineva în categoria mea profesională şi anume în partea celor care nu fac cinste meseriei mele ! Cunoscuţii ştiu la care categorie mă refer !

  2. Mielu007 spune:

    Andrei,

    Nu sunt de acord cu tine ca romanii sunt lasi, intorc armele, nu au coloana vertebrala, etc. Poporul nostru a supravietuit mai mult de un mileniu intr-o zona care a fost si inca este o rascruce de interese geopolitice intre marile puteri ale lumii. Da , nu am avut niciodata o pozitie ferma si nu am jucat totul pe o carte, dar poate ca asta ar fii insemnat pieirea noastra ca popor. Adevarata problema este ca o tara ca a noastra nu va fi considerata niciodata un aliat in adevaratul sens al cuvantului de o mare putere, ci doar un pion, o parghie de negociere, un mijloc de indeplinire a unor obiective mai degraba decat un aliat.

  3. Cristian spune:

    Poate cel mai bun text pe care l-ai scris vreodata. Desi uneori nu impartasim acelasi punct de vedere (datorita personalitatii mele debordante :))), in sfarsit am cazut de acord ca romanul este un tradator de tara si de neam (vezi Caragiale, vezi World War 2, etc). Suntem o natie numai de stricati inteligenti. Bafta, si la mai multe texte din-acestea. Sa scoatem in evidenta tot ce e mai prost din poporul nostru, pentru ca mai buni n-avem de unde sa fim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.