Adunate de la sate…

CONVERSÁŢIE = Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuţie; convorbire; dialog.
DIALÓG = Convorbire între două persoane.

Uneori cu totii purtam monologuri, chiar daca de cele mai multe ori nu suntem singuri. De ce? Poate ca vorbim prea incet, poate ca vorbim alta limba sau poate pur si simplu suntem prea plictisitori pentru ceilalti.
Solutia? Vorbim mai tare, invatam limba conlocutorilor (= interlocutor = persoană care vorbeşte cu alta sau cu alţii, care participă la o conversaţie.) sau… devenim interesanti(?).

Sa impartim indivizii care participa la o discutie in urmatoarele categorii:

– cei care asculta si sunt ascultati;
– cei care asculta dar nu sunt ascultati;
– cei care nu asculta, insa sunt ascultati;
– cei care nici nu asculta si nici nu sunt ascultati.

Sa fie oare o lipsa de atentie sau o lipsa de educatie, politete, civilizatie, s.a.m.d.?

Sa zicem ca esti o persoana educata si stii ca politicos ar fi sa-l asculti si pe celalalt, dar ce te faci cand acesta este ingrozitor de plictisitor? Il intrerupi? Te gandesti la ale tale? Ii tai macaroana? Ii servesti o ironie mai mult sau mai putin subtila?

Poate esti un tip boem si oricat ai incerca sa te concentrezi pe o conversatie nu poti sa nu te desprinzi de ea dupa prima propozitie. Ce faci? Te scuzi? Il rogi pe interlocutor sa-ti repete fraza pe care tocmai a rostit-o? Dai afirmativ din cap ca si cand auzi tot ce se discuta?

Dar daca te trecem pe partea cealalta a baricadei, a celor care vorbesc si vor sa fie ascultati? Ce faci cand partenerii de discutie sunt cu gandurile imprastiate iar tu realizezi asta foarte bine? Te superi? Te enervezi? Ii umilesti intrebandu-i despre lucrurile care tocmai au fost discutate, stiind ca ei habar n-au despre ce s-a vorbit?

Poate esti doar un gura sparta iar singura ta placere e sa dai din plisc fara incetare. Nu te superi daca nu te-asculta nimeni, de multe ori nici nu realizezi lucrul asta. Te descarci, razi singur la propriile glume. Te simti bine?

Sa asculti orice, ca si cum orice nimic dintr-o crampeie de discutie ar putea insemna totul, fiecare cuvant poate reprezenta cheia spre un viitor luminos pentru tine, ca si cum toata viata ta depinde de fiecare cuvant pe care celalalt il rosteste. Si simti ca daca pierzi doar unul singur in secunda urmatoare totul se va narui. E bine oare?

Ce te faci daca esti ametit, plictisit, obosit (sau orice alt motiv care te face sa nu fii atent la conversatie) iar in urma dialogului ti se comunica date vitale, informatii de viata si de moarte si totusi tu nu le-ai auzit? Repetarea frazei de maxima importanta iese din discutie, ce te faci? Ocazia care ti se dadea, sansa, norocul… Poate oportunitatea vietii tale a trecut atunci pe langa tine, in momentul ala de cateva zeci de secunde in care n-ai putut sta concentrat… „Vor mai veni” vei spune, dar daca nu stii ce-ai pierdut nu vei regreta!

Sursa poza: google