Benzile desenate – o parere

On 19 martie 2013, in carti, subiective si personale, timp liber, by Andrei Lefter

Stiu ca in Romania (si nu numai) perceptia generala este ca benzile desenate/comicsurile sunt pentru copii. De asemenea majoritatea au impresia ca daca asemenea publicatii sunt pentru copii atunci automat ai nevoie de talent si pricepere cat ale unui copil pentru a produce carti pentru copii. Adica nu esti suficient de talentat pentru a fi un pictor de exemplu, un arhitect sau un scriitor asa ca… te reduci la a face benzi desenate.

Ei bine, trebuie sa va anunt ca perceptia asta este eronata. Imi pare rau, dar trebuie sa stiti adevarul.
Eu n-am talent la desen, n-am avut niciodata. Si pana la urma ce inseamna sa ai talent? Sa ai imaginatie? Sa stii sa tragi linii drepte? Sa desenezi instinctiv frumos? E o discutie ampla si nu vreau sa ma pierd in detalii despre ce inseamna sa fii talentat si daca te nasti asa sau poti sa ajungi talentat prin multa munca.

Sa revenim. Spuneam ca perceptia generala asupra benzilor desenate este una destul de eronata si nedreapta. Problema e ca in categoria benzilor desenate avem o multitudine de subgenuri iar o clasificare foarte stricta nu poate fi facut foarte usor. Depinde acum ce intelege fiecare prin banda desenata pentru ca putem vorbi de stripurile din ziarul de duminica, cu mici glumite transpuse in caricaturi si putem merge pana la romanele grafice.

Asa netalentat cum am stabilit mai sus ca sunt, am vrut sa vad daca as putea sa invat sa desenez si sa fac benzi desenate. M-am apucat de treaba, mi-am cumparat carti, mi-am descarcat carti de pe internet, am citit benzi desenate mai vechi sau mai noi, am invatat sa folosesc softuri grafice, am urmarit tutoriale, am ascultat sfaturile prietenilor talentati si criticile celor apropiati. Tot ce va povestesc aici va spun din scurta mea experienta in ale desenului si va impartasesc din lucrurile pe care le-am descoperit de unul singur, fara scoala de specialitate sau studii in ale graficii.

Ca sa faci singur o banda deseneata ai nevoie sa fii:
– scriitor, sa stii sa scrii o poveste captivanta si atragatoare, actuala si plina de substanta;
– scenarist: sa iei povestea pe care ai scris-o si sa o transformi intr-un scenariu de film;
– regizor: sa imparti scenariul in cadre, sa aranjezi fiecare secventa, personajele, luminile, unghiul de filmare al camerei;
– caligraf/grafician: sa desenezi fiecare cadru, fiecare personaj, cladire, peisaj pe care apoi sa le conturezi in cerneala; sa creezi o caligrafie aparte, unica si armonioasa;
– pictor: sa imbini culorile, sa creezi lumina si umbre, atmosfera;
– biolog: sa cunosti anatomia umana, plante, animale;
– arhitect: pentru a putea reda cladiri si edificii, sate si orase, nave spatiale si alte elemente in care ai nevoie si de putina geometrie si perspectiva.

Si peste toate astea mai trebuie sa inveti sa desenezi pe suprafete foarte mici, sa dai spatiu si dinamism cadrului si multe alte chestii marunte pe care nu ti le spune nimeni. Nu iti poti imagina cata munca se afla in spatele unei benzi desenate, cunostinte, timp, inspiratie si multa rabdare. Multe proiecte aduna o echipa de oameni pentru crearea unor benzi desenate de calitate. E foarte greu sa pornesti un proiect de amploare de unul singur. E greu pentru o singura persoana sa se ocupe de toate aspectele unui astfel de angajament. Cred ca o echipa de baza ar trebui sa fie alcatuita din cel putin 2 oameni (unul pe partea de scris si altul pe partea grafica) dar aceste echipe pot merge pana la zeci de indivizi.

Insa cunosc proiecte care au fost realizate de o singura persoana, de exemplu romanul grafic Maus, insa acesta a durat 13 ani sa fie finalizat. In zilele noastre, intr-o lume in care totul se desfasoara atat de rapid, 13 ani e prea mult pentru un proiect. Asa ca, parteneriatele sunt cele de succes.

NB. Imaginile folosite in articol nu-mi apartin. Sunt din banda desenata „Severed” (o poveste de Scott Snyder & Scott Tuft si desenata Attila Futaki)

Tagged with:
 

6 Responses to Benzile desenate – o parere

  1. Alin spune:

    Niște observații:

    Mai degrabă ocupă doar un loc infim în mintea populației. Mă îndoiesc că ar fi multe persoane care au o părere puternică despre benzile desenate. De altfel, foarte mulți adulți consumă o grămadă de lucruri concepute pentru copii. Faptul că banda desenate ar fi un mediu destinat numai celor mici este cel mult o scuză găsită la repezeală, dar în niciun caz motivul pentru care ea nu este mai răspândită și acceptată ca formă de artă.

    Efortul depus în a crea ceva nu-i o garanție sau o marcă a calității lucrului respectiv.

    Planșele pe care desenează artiștii sunt de obicei mai mari decât pagina revistei sau volumului final de bandă desenată.

    Sunt destul romane grafice comparabile ca dimensiune cu Maus care n-au luat 13 ani (și cu cifra asta am o problemă, dar trebuie să mă mai informez) să fie realizate.

  2. Andrei Lefter spune:

    Ai dreptate Alin.

    Eu vroiam sa-mi exprim regretul ca benzile desenate sunt atat de sub-apreciate la noi si asa cum spuneai si tu, banda desenata nu este acceptata ca si forma de arta.

  3. Razvan spune:

    Este evident ca benzile desenate facute ca lumea reprezinta o arta. Cine sustine contrariul este sau nestiutor sau rau intentionat, sau ambele. 🙂

  4. Vasile Lefter spune:

    Astept cu interes paginile cu benzi colorate realizate de tine,maestre!

  5. Andrei Lefter spune:

    Vor veni negresit! Imi fac debutul in Revista Comics, numarul 17, care va aparea in luna iunie anul curent. Vor fi 3 pagini.

  6. Silu Cartoon spune:

    „Ca sa faci singur o banda deseneata ai nevoie sa fii:
    – scriitor, sa stii sa scrii o poveste captivanta si atragatoare, actuala si plina de substanta;
    – scenarist: sa iei povestea pe care ai scris-o si sa o transformi intr-un scenariu de film;
    – regizor: sa imparti scenariul in cadre, sa aranjezi fiecare secventa, personajele, luminile, unghiul de filmare al camerei;
    – caligraf/grafician: sa desenezi fiecare cadru, fiecare personaj, cladire, peisaj pe care apoi sa le conturezi in cerneala; sa creezi o caligrafie aparte, unica si armonioasa;
    – pictor: sa imbini culorile, sa creezi lumina si umbre, atmosfera;
    – biolog: sa cunosti anatomia umana, plante, animale;
    – arhitect: pentru a putea reda cladiri si edificii, sate si orase, nave spatiale si alte elemente in care ai nevoie si de putina geometrie si perspectiva.”
    Frumos spus!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.