Cersetori negociatori

On 22 iunie 2010, in d'ale farmacistilor, by Andrei Lefter

Negocierea, spun unii, este o arta. Dar va spun nimeni n-a dus arta negocierii mai sus decat cersetorii. Numai in Romania, tara tuturor posibilitatilor, unde nimic nu pare imposibil si totul realizabil. O tara in care nimic nu te mai surprinde, iar extraordinarul si nemaiintalnitul isi dau mana si intra in cotidian. Pentru astazi am selectionat un fapt banal din viata de roman: cersetorii care-si negociaza castigul.

Va povesteam cu alta ocazie despre cersetorii care-ti spun tariful, gen „Da-mi si mie 1 leu!” sau despre cei care se uita cu ura la tine daca-i dai mai putin decat standardul lui… Astazi va propun o categorie superioara de cersetori, cersetorii tupeisti, cersetorii aflati la granita dintre cersit si furt. Pana sa te ia la bataie mai e doar un pas, etapa asta numindu-se negociere. Daca nu mai lasi si tu de la tine ai toate sansele sa ti-o iei. 😉

La farmacia unde lucrez este si sediul „S.C. Binefacere si Caritate Fara Limite S.R.L.”, dar se pare ca mie a uitat sa-mi spuna cineva acest lucru. Asa se face ca in aproape fiecare zi, aprope saptamanal sa fim vizitati de asociatii de binefacere, categorii defavorizate, oameni saraci, sarmani, tigani si alte fenomene. Toti vor bani. Unii se ofera sa ne dea chitante, altii nu. O perioada am dat (eu, pe persoana fizica, din salariul meu!), ca deh, suntem constienti ca sunt copii, batrani, care chiar au nevoie de bani (desi eu unul nu as trimite fete despuiate si barbati dubiosi sa adune banii necesari asociatiilor de tot felul), dar asociatiile s-au inmultit, s-a dus zvonul ca la farmacie „se da” asa ca nu mai pridideam cu banii… dati, bineinteles. Atunci am spus stop tuturor asociatiilor si cersetorilor mai mult sau mai putin de ocazie (dap, exista si din astia, care cand se plictisesc sau sunt in afara orelor de program, adica atunci cand nu cersesc, mai fac si ei cate o intrebare poate poate iese ceva) pana intr-o zi in care ne-a vizitat un specimen negociator: o femeiusca cu tenul mai inchis (si nu „tiganca imputita” cum doar un presedinte de tara ar putea spune) a intrat in farmacie tinand in mana o hartie.

– Ma puteti ajuta si pe mine…
– „Bineinteles!” Am raspuns, crezand ca are o problema medicala si are nevoie de tratament. S-a uitat colega pe foaia „pacientei” si nu intelegea care e legatura intre foaie si problema ei.
– Barbatu meu… e afara… e operat pe inima… si…
– „Si cu ce sa va ajutam?” caci reteta nu avea sau ceva…
– Dati-mi si mie niste bani ca… (nu mai conteaza restul. isi daduse pe fata motivul vizitei)

Eu am incercat sa ii inchid toate portitele si sa fiu ferm, sa-si opreasca vaicarelile tipice si sa paraseasca incinta. N-am reusit. Individa tocmai apelase la arma suprema: negocierea – „Haideti, va rog, macar un pampers numarul 4!”
…………………………………………………………………
In statia de microbuz, in fata farmaciei, femeia tocmai aruncase in bratele puradelului din carut pampersul nr 4 negociat cu greu. Barbatul o privea mandru. Ar mai fi putut totusi negocia caci autobuzul intarzia…

Tagged with:
 

4 Responses to Cersetori negociatori

  1. omulvaly spune:

    sa nu mai dai niciodata bani la „strangatori ” !!!! Acestia de obicei provin din alta localitate , chiar judet si pe timpul deplasarii au dreptul la diurna si decontarea cazarii si a benzinei dupa care se stabileste , din banii stransi, suma necesara functionarii Asociatiei pentru ajutorarea semenilor ( sediu, intretinere etc) , salariile celor care merg pe teren si apoi , ce mai ramane va merge la beneficiarul final , bolnavul din fotografie ! asta daca nu cumva sunt si rate de leasing de platit pentru masinile asociatiei ! Deci ?????

  2. Zamfir spune:

    Eu lucrez de peste zece ani, ca adevărat voluntar, pentru o asociaţie de handicapaţi. Am convenit cu preşedintele (un amic pe care îl stimez enorm pentru ceea ce face pentru ceilalţi!) că, atâta timp cât nu trebuie să scot un leu (pe care nici nu îl am!) din buzunar, fac orice în folosul lor.
    Lucrasem, tot aşa, şi pentru o altă asociaţie. La un moment dat, amicul mă întreabă: de ce pentru noi lucrezi în continuare şi pentru ceilalţi nu mai lucrezi? I-am răspuns sincer: pentru că tu ştii să spui „Mulţumesc, Zamfire”!

  3. Diana spune:

    Mda… adevarul e ca acum, ca acum cand folosesc si eu Pampers sunt mult mai sensibila la cerintele de genul… dar incerc sa ma abtin si sa nu mai dau, nu stiu, cred ca asa e mai bine, dau la altii cand pot, care nu cer, dar care au nevoie… sper sa fie cel mai bine 🙁

  4. lavy spune:

    super tare! eu nu dau nimic! nimic nu ma impresioneaza!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.