(Episodul 1 il gasiti AICI!)
In urma noastra un francez alerga de mama focului avand si el aceeasi surpriza pe care o avusem si noi cu cateva secunde inainte. Pierduse si el avionul. Aveam sa ne reintalnim cu el in scurt timp la ghiseul 39A, acolo unde, compania Airfrance schimba biletele celor care pierdeau zborurile, conexiunile in care erau implicate avioanele lor (evident!). M-am asezat la coada. practic nu era o coada pentru ca in fata mea era doar o tanara de origine USA, cu problema de bilet, ca si noi de altfel. In spatele meu s-a asezat francezul, iar dupa francez cei doi insotitori ai mei. A trebuit sa fac rocada cu francezul pentru a fi impreuna cu familia mea.
Intre timp, stand la coada, coada se marea, tot mai multi pierdeau conexiunile Airfrance. 15 minute, daca nu mai mult, am asteptat sa i se rezolve problema americancei care se grabea la Amsterdam. Apoi a venit randul francezului, care, culmea, nu pierduse nicio legatura, ci pierduse un zbor direct. Suna ciudat si absurd, dar omul isi cumparase bilet de la aeroport, iar cei care i-au vandut biletul nici macar nu l-au atentionat pe individ ca s-ar putea sa nu mai prinda avionul. Macar noi nu eram francezi, nu locuiam in Paris si nici nu mai fusesem vreodata pe Charles De Gaulle, dar el n-avea nicio scuza.
Dupa alte 15 minute ne venise randul, dar venise si timpul pentru schimbul de tura, asa ca a mai durat putin. Coada se facea din ce in ce mai mare in urma noastra.
Domnul mai in varsta, care tocmai il schimbase la ghiseu pe tanarul de culoare, ne-a inmanat noile noastre bilete si ne-a anuntat ca suntem in carti pentru urmatorul avion, in 2 ore si 40 minute.
Am asteptat 2h langa poarta la care trebuia sa ne imbarcam sperand ca de data asta sa nu mai avem probleme cu identificarea portii. Ecranul din apropiere ne anunta ca avionul intarzie 20 minute. Deh, ce mai conteaza 20 minute la 2 ore si 40 minute plus restul zilei pe care o petrecusem pe drumuri. La scurt timp, cei care asteptau pe scaunele din apropierea poartii s-au ridicat si au inceput sa se indrepte catre alta zona a terminalului. M-am panicat din nou. Pe ecran nu aparea nicio modificare iar doamnele in uniforma nu ne informara de alte schimbari. M-am ridicat si, invartindu-ma ca un titirez incercam sa aflu informatii noi. Vazandu-ma dezorientat, una din doamnele in uniforma isi face mila si ma anunta ca avionul nu mai pleaca de la poarta respectiva, ci de la alta.
Soferul autobuzului parea ca si-a luat permisul in Romania si a fost angajat la RATB toata viata lui, pentru ca nici nu plecase bine si deja multi se agatau cu disperare de orice. Un canadian cu un cap mare si rosu la fata n-a avut noroc de sprijin la timp asa ca s-a lungit pe podea lovindu-se destul de rau. Cascadoria involuntara a nord americanului nu prea le-a picat bine celorlalti care si asa se aflau intr-un echilibru precar.
Dupa 15 minute de mers cu autobuzul am ajuns in sfarsit la aeronava. Tocmai incepuse sa ploua. Nu mai conta.
Eram in avion si eram fericit. Habar n-aveam ca ziua nu se terminase iar aventurile aveau sa continue. Tineti aproape, aventura continua in episodul 3 (ultimul, promit!)
Pentru a citi episodul cu numarul 3 click AICI!
