Ca tot eram la capitolul copilarie (vezi articolul de mai inainte) m-a lovit o amintire. Tin minte ca de fiecare data cand ma trimitea mama la cumparaturi, si nu-mi dadea lista cum era normal (probabil ca ma credea istet sau credea ca am un minim de memorie – mare greseala facea 🙂 ), mai mereu ajungeam acasa cu altceva… Lucrul cel mai des pe care-l incuracam era faina cu malaiul. Asa ca am ajuns sa o intreb pe mama la ce foloseste lucrul respectiv, ca mai apoi sa pot dezlega misterul in magazin, cu ajutorul vanzatoarei. Ajunsese un fel de ritual:
– Dati-mi si mie va rog… faina sau malai.
– La ce-l foloseste mama? Face prajituri?
– Nu.
– Atunci, malai…
Alte incurcatori, la fel de frecvente, mai erau si ceapa/usturoi, ca sa nu mai vorbesc de patrunjel/leustean! 🙂
Daca stau sa ma gandesc mai mult as mai incadra la „incurcaturi frecvente din copilarie” si (salata de) icre/vinete, mac/susan, rata/gasca, otet/ulei. Daca mai aveti idee de alte incurcaturi puerile va astept cu un comentariu, sa imbogatim „dictionarul de incurcaturi” ajutand astfel parintii sa inteleaga si sa previna erorile de la „ALIMENTARA” pe care pustii de pretutindeni sunt predispusi sa le faca! 😀
Eu nu încurcam, dar nici nu aveam listă mare de cumpărături, şi până la magazin repetam mereu : muştar şi 2 pâini;muştar şi 2 pâini;muştar şi 2 pâini;muştar şi 2 pâini;muştar şi 2 pâini;muştar şi 2 pâini;muştar şi 2 pâini;muştar şi 2 pâini; sau ce trebuia să cumpăr! Se mai întâmpla însă ca din neatenţie să pird banii, dar asta e altă treabă 😀 !
Unui mos nu prea ii mai mergea casnicia, si totul din cauza sexului. Se duce la un doctor, iar acesta ii da 2 pastilute: una rosie si una verde. Aia rosie pentru baba, aia verde pentru el. Ca sa nu uite, pana acasa tot repeta in minte: rosie pentru baba, verde pentru mine… Ajunge la un semafor, si tot repetand, incurca culorile. Ajunge acasa, ii da babei pastila verde si el o ia pe aia rosie. Dupa 2 zile merge la doctor. Asta il intreaba cum a fost. Mosu:
– N-a fost bine deloc.
– Pai ce s-a intamplat?
– Pai, babei i-a intepenit un picior, si pe mine ma manca in c.r!
hai ca nu erai chiar asa…sau vorbesti de varste sub 6 cand eu aveam 4 si n-am de unde stii? :))
Eu am doi colegi de serviciu, dl. Patrunjel si dl. Leustean. La inceput ma gandeam putin inainte sa le pronunt numele, dar pana la urma m-am obisnuit 😀
Numai bine.
ma mai trimitea dupa zarzavaturi si in capul meu era o invalmaseala, ce`i telina, ce`i patrunjelul cu radacina pe ciorba, ce`i mararul si leusteanul….s`a distrat o vanzatoare de mine ca am zis „dati`mi va rog un marar” si am pus mana hotarata pe patrunjel.
Eu si acum la piata intreb care e radacina de patrunjel si care e pastarnacul??? Si oricum din cate am observat se pot inlocui una pe alta… deci tot aia! 🙂
Nu-i prea tot aia patrunjelul cu pastarnacul. Ca de-aia toate ciorbele voastre au acelasi gust. La unele se pune una, la altele alta. Hmmm, femei!
[…] place, cel mai mult şi mai mult la ţară. De la sate, a adus un Lefter nişte Incurcaturi de copil. […]