Adunate de la sate…

Ma trezesc buimac, indiferent de ora la care m-as culca, tot nu imi pot regla ceasul biologic sa intru in ritmul diminetii. Ma urc in masina si plec spre serviciu. La prima intersectie, desi stau la tara, se apuca unul sa ma injure. Nu il incurci, nu ii tai calea, nu-l agresezi in niciun fel. Si el totusi ma injura. Nu-l cunosc. Nu-l aud, dar il vad clar prin parbriz. E si el la volan, vine din partea opusa. Din stanga si din dreapta trec intr-una masini, pe drumul cu prioritate, deh, e drum european. Eu astept sa intru in intersectie, el ma injura ca nu intru. Oricum ar fi, el are prioritate, de dreapta, caci eu fac stanga, iar el merge inainte. Eu inca astept, el continua sa ma injure. Ma injura cu toata gura, desi nicio vorba nu trece dincolo de parbiz. Poate totusi nu ma injura pe mine, dar de ce se uita in directia mea?
Am asteptat ce-am asteptat sa treaca, dar el ma injura si gesticula, asa ca am trecut eu primul, sa nu-l mai „aud”! 🙂
Nu stiu daca asta l-a potolit, dar macar nu l-am mai vazut. Am intarziat la serviciu si am fost si injurat doar pentru ca am vrut sa respect regulile de circulatie… Imi pare rau, dar sigur voi recidiva in a le respecta.