Feb 132015
 

Imi aduc aminte cum jucam noi „Puncte”, in parcul din fata blocului.

Se trasa un cerc pe asfalt, pamant (aici mai era o varianta a jocului „la gropita”) sau orice suprafata plana fara denivelari. La cativa pasi, mai aproape sau mai departe de cerc se trasa o linie. In cerc se puneau „punctele” iar de la linia trasata se incercau sa se „ia” punctele din cerc cu o piatra sau bucata de cauciuc plat si gros.
Se juca in minim 2 jucatori fara avea un numar maxim de copii care puteau participa. Toti jucatorii se asezau dincolo de linia trasata pe rand si arunca piatra spre cercul cu puncte. Daca un jucator reusea sa scoata toate punctele din cerc din prima, runda se termina (rar se intampla sa fie asa). Dupa ce toti jucatorii si-au aruncat pietrele spre cerc, jocul continua; cel care era cel mai aproape de cerc dadea primul, apoi cel care era al doilea cel mai aprape de cerc, apoi al treilea si tot asa pana nu mai ramanea niciun punct sau spătiile in cerc. Masuratorile erau stricte: se folosea marimea talpei piciorului, palmei sau numar de degete (intotdeauna de la aceasi persoana pentru strictete). Apoi incepea runda a doua. Se stabilea cu cat se merge (numarul de puncte pe care trebuia sa-l puna fiecare jucator in cerc) si se relua jocul.

Punctele:
– fața colorata, desenata, partea interesanta de la cutia de chibrituri;
– aveau valori diferite in functie de desenul de pe ele sau de marimea lor (chibriturile supradimensionate erau mai valoroase);
– de pe chibriturile cu femei goale erau cele mai „valoroase”;

 

Spătiile (cu accent pe „t”):
– dosul, partea neinteresanta de la cutiile de chibrituri;
– aveau jumate din valoarea „punctelor”;

 

Scapariciul nu se folosea, se arunca, sau se lasa parintilor acasa pentru folosire ulterioara (avand in vedere ca ramaneau fara cutiile de chibrituri). 🙂

Piatra:
– era unealta magica si de ea depindea daca erai campionul cartierului sau nu la „Puncte”;
– o cautai intens prin toate locurile prin care mergeai, o testai si te antrenai cu ea pentru a fi cel mai bun;
– unii copii erau atat de atasati de pietrele lor incat le luau acasa sau le puneau nume, altii le ascundeau in locuri bine dosite numai de ei stiute;
– trebuia sa fie „fina” si „inalta”; fina pentru a aluneca usor pe suprafata de joc si inalta pentru a lua cat mai multe puncte si spătii;
– alte caracteristici si variante: sa aiba o parte sparta si una rotunjita; pietre mai bune la distanta, pietre mai bune la apropiere; pietre cu marimi si forme diferite; pietre mai grele si pietre mai usoare;

Curiozitati si intrebari pe care nu ni le-am pus niciodata cand eram copii:
– cine stabilea valoare „punctelor”?
– pe ce criteriu se stabilea care puncte erau mai valoaroase decat altele?

Iul 202010
 

Am ajuns tarziu in oras. Mai era un sfert de ora si se facea zece. Am coborat din masina, ne-am luat de mana si am luat-o la fuga. Stropi de ploaie incepusera sa cada din cerul intunecat. Frigul se tinea departe de centrul luminat al orasului. Am traversat de aiurea, fara sa tinem seama ca nu respectam regulile de circulatie. Oricum la ora asta traficul amutise. Ne-am trezit in fata teatrului scaldat in lumini de reflectoare. Parea ca ne imbie sa-i calcam pragul. Pe afis era lipit o foaie A4 pe care scria ceva. N-am retinut decat „… intrarea libera”.

Un grup de tineri se strecurau pe intrarea principala in holul teatrului. I-am urmat. Cateva statui moderne si putin ciudate ne priveau insa ochii ne erau deja indreptati catre treptele in spirala din stanga. Tinerii din fata s-au facut nevazuti. Pe scari eram doar noi, tinandu-ne de mana.

La etaj, rosul scaunelor si aurilul chenarelor zugravite pe tavan si pereti ne-au tinut in loc pentru cateva zeci de secunde. Parea ca am pasit intr-o alta lumea, intr-un alt timp. Fiecare dintre noi trecea dintr-un colt in altul al incaperii incrucisandu-ne din cand in cand privirile si pasii. Desi niciunul dintre noi nu scotea o vorba un val de ganduri si pareri exclama zgomotos in capetele noastre.

Ne-am continuat zarva interioara de-a lungul holului din stanga, intr-o liniste calda si apasatoare. Nu ne auzeam nici macar pasii pe covorul rosu. Pe geam se vedea… de fapt era noaptea si totul era intunecat. Un felinar parea ca sta sa se sparga apasat de intunericul noptii de vara. Din loc in loc usile duble ce duceau spre sala asteptau sa le deschidem. Am ales la intamplare una.

Mainile mi s-au insurubat pe manerele sferice ale usii duble pe care le-am tras spre mine.
Citeste mai departe…

Iul 142010
 

Ce face omul cand nu munceste? Are timp liber! Multi nu recunosc ca-l au altii nu se lauda cu el. Majoritatea raspund la banala intrebare „ce mai faci?” cu  „Munca!”/”Muncesc!”. Bun, bun, dar dupa munca, dupa serviciu…? Nu scoti o boaba de la ei. Altii nu recunosc ca au timp liber sau nu sunt constienti de el. Ei tot timpul sunt ocupati, se invart, alearga, nu au timp sa iasa la un gratar, sa bea o bere sau sa citeasca o carte. De jocuri de societate nici nu poate fi vorba.
Altii, izolati de prieteni, familie si „iubiri” isi „ineaca” timpul liber in plasa informationala, adica pe net. Cum la moda sunt serialele de succes si site-urile unde le poti vedea gratuit, acolo ai sa-i gasesti cei mai adesea pe singuratici. Dar nu numai cei singuri si plictisiti isi pierd orele uitandu-se la seriale, ci si tinerii casatoriti, intorsi seara de la serviciu, care stau la tara si nu beneficiaza de un cinematograf in localitatea lor. Varianta cu lung-metrajele pica pentru ca filmele cu sare si piper nu prea se mai gasesc. In categoria tinerilor casatoriti care se uita la seriale dupa serviciu ma gasesc si eu.

Am rumegat la viata mea seriale de succes, ingenioase si unice precum Lost, Prison Break (sez 1 si 2 – apoi a fost o telenovela de prost gust), House M.D., Rome, Breaking Bad si mai nou Dexter. Ei bine cel din urma nu pot sa vi-l recomand pentru ca are un grad ridicat de violenta si nu va face bine nici la ficat nici la „pisic” (a se citi psihic). Am terminat de vazut primul sezon si de doua zile nu mai pot dormi noaptea si am o stare de depresie accentuata dis-de-dimineata. Serialul e realizat bine, personajul este destul de complex, iar gandurile „vorbite” pentru telespectatori (precum in Max Payne – jocul) sunt delicioase. Crimele si sadismul lor ma infrigureaza. Cred ca ma voi opri din vizionarea lui, cel putin pentru o vreme. Starea mentala mi-a fost afectata si simt chestia asta de vreo cateva nopti si zile.

Oricum in perioada asta nu prea o sa mai am timp de vizionari pentru ca incep pregatirile pentru nunta. Detalii mai incolo… 🙂

Iul 092010
 

Mi-a mancat zilele. Celebrul Travian are un rival de temut. Cei de la EA Games s-au orientat si si-au bagat nasul si in sectorul jocurilor de browser. Jocul e gratuit dar daca n-ai ce face cu banii poti scoate cardul pentru a-ti cumpara diferite chestii prin joc. Tot ce trebuie sa faci este sa te inregistrezi si sa-ti construiesti un oras. Jocul merge de la sine, seamana cu Age of Empires sau cu Settlers. O strategie de basm, frumos desenata. Poti alege sa joci pasnic si sa faci comert sau sa iei calea focului si a sabiei si sa-ti cerni vecinii.

De cateva zile imi mananca timpul liber… Vi-l recomand pentru ca spre deosebire de Travian nu trebuie sa stai zi si noapte conectat si e mai putin agresiv decat cel mai sus amintit.

Il gasiti aici: www.lordofultima.com

Iul 012010
 

Pe principiul magazinului universal… am putea incerca un experiment: o farmacie universala, unde sa gasesti de toate pentru toti.

Astazi a fost punctul culminant al intrebarilor si asteptarilor oamenilor. Adica ce-si mai doresc/inchipuie ei ca gasesc la farmacie. Astazi o batrana m-a intrebat daca gaseste banderole negre de pus la morti. Asta m-a facut sa-mi pun niste intrebari… Cred ca e firesc ca la famracie sa gasesti de toate mai ales lucruri necesare cladirilor din jur. Astfel: langa famracie se afla „evidenta populatiei” la farmacie trebuie sa gasesti xerox si hartii si sa-l ajuti pe om sa isi compreteze formularele. Daca e posta pe langa trebuie sa ai plicuri. Daca ai si biserica, neaparat trebuie sa ai banderole pentru persoane decedate (formol avem, deci ne-am scos).

Din ciclu „ce mai cauta lumea pe la farmacie”, mai amintim: vopsea, erbicide, hartie igienica, superglue si multe altele pe care nici nu mi le mai aduc aminte…