Feb 132015
 

Imi aduc aminte cum jucam noi „Puncte”, in parcul din fata blocului.

Se trasa un cerc pe asfalt, pamant (aici mai era o varianta a jocului „la gropita”) sau orice suprafata plana fara denivelari. La cativa pasi, mai aproape sau mai departe de cerc se trasa o linie. In cerc se puneau „punctele” iar de la linia trasata se incercau sa se „ia” punctele din cerc cu o piatra sau bucata de cauciuc plat si gros.
Se juca in minim 2 jucatori fara avea un numar maxim de copii care puteau participa. Toti jucatorii se asezau dincolo de linia trasata pe rand si arunca piatra spre cercul cu puncte. Daca un jucator reusea sa scoata toate punctele din cerc din prima, runda se termina (rar se intampla sa fie asa). Dupa ce toti jucatorii si-au aruncat pietrele spre cerc, jocul continua; cel care era cel mai aproape de cerc dadea primul, apoi cel care era al doilea cel mai aprape de cerc, apoi al treilea si tot asa pana nu mai ramanea niciun punct sau spătiile in cerc. Masuratorile erau stricte: se folosea marimea talpei piciorului, palmei sau numar de degete (intotdeauna de la aceasi persoana pentru strictete). Apoi incepea runda a doua. Se stabilea cu cat se merge (numarul de puncte pe care trebuia sa-l puna fiecare jucator in cerc) si se relua jocul.

Punctele:
– fața colorata, desenata, partea interesanta de la cutia de chibrituri;
– aveau valori diferite in functie de desenul de pe ele sau de marimea lor (chibriturile supradimensionate erau mai valoroase);
– de pe chibriturile cu femei goale erau cele mai „valoroase”;

 

Spătiile (cu accent pe „t”):
– dosul, partea neinteresanta de la cutiile de chibrituri;
– aveau jumate din valoarea „punctelor”;

 

Scapariciul nu se folosea, se arunca, sau se lasa parintilor acasa pentru folosire ulterioara (avand in vedere ca ramaneau fara cutiile de chibrituri). 🙂

Piatra:
– era unealta magica si de ea depindea daca erai campionul cartierului sau nu la „Puncte”;
– o cautai intens prin toate locurile prin care mergeai, o testai si te antrenai cu ea pentru a fi cel mai bun;
– unii copii erau atat de atasati de pietrele lor incat le luau acasa sau le puneau nume, altii le ascundeau in locuri bine dosite numai de ei stiute;
– trebuia sa fie „fina” si „inalta”; fina pentru a aluneca usor pe suprafata de joc si inalta pentru a lua cat mai multe puncte si spătii;
– alte caracteristici si variante: sa aiba o parte sparta si una rotunjita; pietre mai bune la distanta, pietre mai bune la apropiere; pietre cu marimi si forme diferite; pietre mai grele si pietre mai usoare;

Curiozitati si intrebari pe care nu ni le-am pus niciodata cand eram copii:
– cine stabilea valoare „punctelor”?
– pe ce criteriu se stabilea care puncte erau mai valoaroase decat altele?

Mar 152012
 

Prin septembrie ma cam plictiseam – fara televizor, fara prieteni, fara serviciu… asa ca m-am gandit sa-mi descarc un joculet, nici prea meare dar nici mic! Asa ca am intrat pe BigFishGames punct com si mi-am cumparat unul de acolo. (Da, l-am platit cu cardul – nu era scump asa ca am zis sa fiu de buna credinta si l-am cumparat). N-a costat prea mult, cred ca era ceva de genul 3 lire jumate.
Era un joculet amuzant si interesant, l-am jucat cateva saptamani pana l-am terminat. Apoi l-am uitat printr-un cotlon ascuns si intunecat al hardului (adica undeva in calculator).

Datorita faptului ca ma aflam intr-o alta tara, imi facusem card aici, si deci nu prea mi-am mai folosit cardul romanesc si in consecinta nici nu mi l-am mai verificat vreo cateva luni. Acum doua luni m-am uitat putin la desfasuratorul contului aproape gol, aferent cardului romanesc. Am descoperit stupefiat ca in fiecare luna se facea o mica plata catre BigFishGames! Am ramas mut de uimire. Nu mi s-a spus nicaieri cand am cumparat jocul ca voi plati lunar pentru el! Credeam ca-l platesti o data si e al tau pe viata!

Urmatorul pas a fost dezinstalarea urgenta a jocului din calculator. Mi se parea dezgustator sa mi se ia bani din cont fara ca macar sa fiu consultat, mai ales ca era contul meu! Dupa ce l-am sters din calculator o fereastra mi s-a deschis in care eram intrebat ce m-a facut sa dezinstalez jocul. Sa spunem ca le-am detaliat…

Dupa ce am sters orice urma de joc din calculator si de pe contul meu de Big „Fishy” Games m-am mai linisit.

Credeati ca am scapat asa usor? Amuzant, dar luna urmatoare aceeasi suma era platita din contul meu catre baietii fishy (imputiti) de la BFG!

Care credeti ca era problema? Pai cand am cumparat jocul, in septembrie, m-au facut si membru, asa, din oficiu. Insa nu m-au facut membru onorific, ci membru platitor! 🙂 Acum, m-am „des-membrenificat”, dar deja mi-au luat banii pe februarie, astept sa vad daca mai cotizez si in martie.

In concluzie: Atentie la baietii de la Big „Fishy” Games! Sa nu patiti ca mine…

Mar 012011
 

O verisoara a venit intr-o zi din Elvetia cu un joc pentru fratele ei. Toti copiii din camera au tresarit de bucurie. Baieteii au lasat fetitele sa vorbeasca despre bebelusi si alte chestii maternale si s-au retras intr-o camera din fundul casei. Au tras usa dupa ei si au desfacut jocul, nestiind nici macar numele lui. Multe bilute colorate si o tabla mica de lemn incrustata cu semisfere pentru sustinerea bilutelor ne-a lasat pe toti cu gura cascata. Am deschis micutul manual bilingv (germana/engleza), insa rabdarea nu era cel mai bun aliat al nostru. Fratele si-a strigat sora si a somat-o sa ne enunte rapid regulile jocului. Verisoara, vazandu-ne atat de entuziasmati, s-a luminat la fata si ne-a explicat bucuroasa regulile, dandu-ne si cateva ponturi pentru strategia de joc. Citeste mai departe…

Oct 052010
 

UPDATE:
Iata afisul pentru ultimul meci sustinut de echipa locala! Succesul a fost garantat, echipa noastra castigand cu 4-1. Mai multe rezultate si programul etapei urmatoare gasiti aici.

Candva, pe stadionul din Gugesti, se petreceau fapte de glorie. Echipa noastra numita ba Gloria, ba Foresta juca fotbal cu daruire si pasiune, ajungand chiar si in optimile cupei Romaniei. Apoi, fabrica din localitate, sponsorul principal al echipei, a luat-o la vale (dpdv financiar) si nu si-a mai permis finantarea unui club sportiv. Stadionul a cazut in paragina iar echipa s-a desfiintat. De cativa ani incoace principalul „aparat” de tundere a „gazonului” era format din animalele domestice, scoase de vecini la pascut, pe stadion. Astazi insa am vazut o raza de speranta pentru viitorul sportiv al comunei noastre: stadionul renaste si odata cu el renaste si echipa de fotbal intitulata mai nou Victoria Gugesti (surse neoficiale).

Va promiteam intr-un articol mai vechi cateva poze. Ei bine iata-le:
Pozele dupa click…