Iun 182014
 

Nu demult, intorcandu-ma acasa, in Romania, mi-a fost dat sa traiesc o scena care m-a facut sa realizez un lucru foarte interesant.

Prejudecati avem cu totii. Unii se mint ca nu le au, altii incearca sa si le ascunda, multi nu se feresc in a se fali cu ele. Recunosc ca fac parte din una din categoriile mai sus mentionate. Prejudecata mea era ca, romanii (majoritatea, nu toti!) sunt necivilizati. Si aici as putea sa exemplific dar si sa gasesc scuze pentru asta.

Ei bine, intr-o zi fara soare (asta pentru ca eram in Anglia), ma aflam pe aeroportul de langa Londra, de unde circula cursele low-cost si anume pe aeroportul din Luton. Terminalul pentru cursa de Bucuresti e ultimul din aeroport, bineinteles, iar rromii si romanii ii poti repera de la o posta (asta pentru ca vorbesc limba romana sau variatii ale limbii cu pricina).

Dupa ce am trecut de toate controalele si am ajuns la poarta am asteptat sa trecem de ultimul control, controlul biletelor. Dupa ce ne-au controlat la bilete am trecut intr-o camera larga, dar nu foarte mare, impartita de un cordon de preselectare care separa intr-un culoar ingust pasagerii cu prioritate de ceilalti.
Citeste mai departe…

Apr 122013
 

Da, stiu ca e ciudata exprimarea si stiu si ce inseamna gratis! Dar se poate!
De cand am ajuns in UK am descoperit shoppingul online si site-urile web aferente: amazon, ebay, paypal si asa mai departe… Bani sa ai pentru ca in rest totul e la un click distanta!

Pasionat de benzi desenate, ajuns aici am continuat sa-mi imbogatesc colectia de comicsuri, romane grafice si alte scrieri desenate in cadre. Incepusem de cand eram inca in Romania iar despre experienta cu intreaga colectie Rahan pe care mi-a facut-o Posta Romana praf, v-am povestit-o intr-o postare mai veche. De asemenea v-am vorbit tot pe blog si de romanul grafic Maus.

Partea rea/buna (depinde din ce unghi privesti – distanta/bani) este ca cele mai apropiate orase unde pot gasi un magazin specializat pe comicsuri si benzi desenate se afla la o ora distanta. Asa ca, de multe ori sunt tentat sa mi le comand online, direct de la magazinele respective sau chiar de pe site-uri diverse.

Si cum ma uitam eu intr-o zi pe amazon, am zarit o colectie de stripuri duminicale care au circulat saptamanal din 1985 si pana in 1995, adunate in mai multe volume. Unul din volume il citisem la unul din verii sotiei mele si l-am gasit foarte amuzant (si varul, dar mai ales volumul). Asa ca m-am decis sa-l cumpar online, de vreme ce nu a mai fost tiparit de mult si sansele sa gasesc unul in librarii sau magazine de specialitate tindeau catre zero. Seria se numeste „Calvin and Hobbs” si prezinta intamplari scurte si amuzante din viata unui pustiulica de 6 ani (Calvin) si al prietenului sau, tigrul de plus, pe care Calvin il vede un tigru real (Hobbs).
Am hotarat sa nu-mi cumpar cartile noi, ci sa le iau la mana a doua si am fost uimit cand am descoperit ca le puteam achizitiona „gratis”. Tot ce trebuia sa fac era sa platesc taxele postale. Asa ca mi-am luat 3. Din pacate una era vanduta de altcineva asa ca am fost nevoit sa platesc transportul de doua ori. Cartile sunt in stare foarte buna, iar continutul este pur si simplu special si fermecator.

Si uite asa mi-am cumparat carti platind doar taxele postale (pretul standard pentru orice colet trimis intern prin posta, bineinteles nu prioritar sau clasa I).

Mar 152012
 

Prin septembrie ma cam plictiseam – fara televizor, fara prieteni, fara serviciu… asa ca m-am gandit sa-mi descarc un joculet, nici prea meare dar nici mic! Asa ca am intrat pe BigFishGames punct com si mi-am cumparat unul de acolo. (Da, l-am platit cu cardul – nu era scump asa ca am zis sa fiu de buna credinta si l-am cumparat). N-a costat prea mult, cred ca era ceva de genul 3 lire jumate.
Era un joculet amuzant si interesant, l-am jucat cateva saptamani pana l-am terminat. Apoi l-am uitat printr-un cotlon ascuns si intunecat al hardului (adica undeva in calculator).

Datorita faptului ca ma aflam intr-o alta tara, imi facusem card aici, si deci nu prea mi-am mai folosit cardul romanesc si in consecinta nici nu mi l-am mai verificat vreo cateva luni. Acum doua luni m-am uitat putin la desfasuratorul contului aproape gol, aferent cardului romanesc. Am descoperit stupefiat ca in fiecare luna se facea o mica plata catre BigFishGames! Am ramas mut de uimire. Nu mi s-a spus nicaieri cand am cumparat jocul ca voi plati lunar pentru el! Credeam ca-l platesti o data si e al tau pe viata!

Urmatorul pas a fost dezinstalarea urgenta a jocului din calculator. Mi se parea dezgustator sa mi se ia bani din cont fara ca macar sa fiu consultat, mai ales ca era contul meu! Dupa ce l-am sters din calculator o fereastra mi s-a deschis in care eram intrebat ce m-a facut sa dezinstalez jocul. Sa spunem ca le-am detaliat…

Dupa ce am sters orice urma de joc din calculator si de pe contul meu de Big „Fishy” Games m-am mai linisit.

Credeati ca am scapat asa usor? Amuzant, dar luna urmatoare aceeasi suma era platita din contul meu catre baietii fishy (imputiti) de la BFG!

Care credeti ca era problema? Pai cand am cumparat jocul, in septembrie, m-au facut si membru, asa, din oficiu. Insa nu m-au facut membru onorific, ci membru platitor! ­čÖé Acum, m-am „des-membrenificat”, dar deja mi-au luat banii pe februarie, astept sa vad daca mai cotizez si in martie.

In concluzie: Atentie la baietii de la Big „Fishy” Games! Sa nu patiti ca mine…

Ian 282012
 

De cateva zile, la una din farmaciile la care lucrez (lucrez cu ziua daca nu stiati, e mai bine decat suna si nu e ca in Romania ), se lucreaza de zor la amenajarea, reamenajarea, imbunatatirea, modernizarea spatiului de lucru, chiar daca unitatea s-a deschis cu putin timp in urma. Ca tamplari: doi mesteri, unul mai in varsta, un englez, si unul mai tinerel, american.

Simtindu-l mai tanar, am indraznit si am intrat in vorba cu americanul. Un timp foarte sociabil si deschis. In cateva minute am aflat cam jumatate din viata lui, inclusiv cat s-a chinuti sa obtina viza de rezidenta pentru UK, ca e din New York, din Queens, si asa mai departe.

In farmacie a intrat o familie de polonezi: un batranel, fata lui si nepotelul. Niciunul nu prea le rupea pe englezeste. A fost interesant sa ii fac anamneza batranului sa aflu ce problema avea la ochiul stang. Limbajul semnelor e bogat, dar nu destul de bogat pentru a pune diagnostice precise. Intamplarea a facut ca tanarul newyorkez sa se afle in spatele meu in timp ce eu ma chinuiam sa ma inteleg cu omul carunt si polonez din fata mea, si cand ma asteptam mai putin m-am trezit in mijlocul unui dialog in toata regula in poloneza. Ce s-a intamplat? Pai americanul s-a apucat sa vorbeasca in poloneza cu batranelul. Dupa ce am rezolvat cu pacientul am trecut la elucidarea misterului. Astfel am aflat si jumatatea cealalta a tanarului din Queens: el este singurul din familia lui nascut in America, parintii lui sunt polonezi.

Apoi m-a lovit un gand calator: o familie de tineri polonezi emigreaza in America pentru a le oferi copiilor un viitor mai bun. Tanarul se naste in New York, e cetatean american, si totusi hotaraste cu sotia lui sa emigreze in Marea Britanie, pentru a le oferi urmasilor lor un trai mai bun. In Anglia, este un trend acum, majoritatea britanicilor iau calea Australiei, unde, spun ei, e traiul mai bun decat in UK. Nu m-ar mira sa aud, peste ani, ca tinerii urmasi ai familiei de americani stabiliti in Marea Britanie si cu radacini poloneze, vor emigra in Australia.

ConcluziaÔÇŽ o trageti voi.

Dec 052011
 

As fi vrut sa pun titlul Sf Andrei in UK (a se citi IUCHEI, ca sa rimeze), dar ma repetam, asa ca l-am ales pe cel care a si ramas. Nu stiu daca e cel mai inspirat titlu, dar n-am gasit alta rima. E prima mea zi de nume in alta tara si imi lipsesc petrecerile de acasa, pe care la dadeam si la care chemam prietenii iar ei nu veneau, intarziau sau plecau devreme. Tot era mai bine decat sa nu ii ai deloc, dar lumea merge mai departe.
Citeste mai departe…