Iun 062017
 

Patruzeci și cinci de câini vorbeau cu vecinul despre copii. Nu i-a anunțat și de atunci n-a mai putut spune că nu știe. Avea și un tractor pentru semănat grâu dar nu mergea decât dreapta, cu stânga intermitent. Tot așa până nu mai putea, totuși avea dreptate când sughița fără să știe de ce. Atunci veni și oaia vecinului care n-avea voie să vorbească decât cu ursul și ciocârlia.
Pasul omului hapsân voia să știe când, dacă vreodată, dar oricum niciodată fară ei.
Mâine trebuie să vadă câinele și cioara poate îl convinge să ia covrigi calzi neîmpletiți cu grijă de fetele satului de pe vale.

Sfârșit.

Scurta poveste absurda a fost scrisa mai demul pe o foaie minuscula de hartie, de aici si scurtimea ei. Metoda este una inedita si ne-mai-incercata de mine pana acum. Rezultatul interesant este totusi absurd. Voi ce ati inteles din toata povestea asta?

Mai jos puteti vedea si originalele.

Ian 062013
 

Scriu acest articol incarcat de optimism pentru anul care tocmai a inceput. Vreau sa va urez un an cat se poate de bun si multa sanatate si impliniri!

Nu va promit ca o sa scriu mai mult decat anul trecut, dar o sa incerc. Poate o sa schimb si registrul si sa fiu mai optimist in postarile viitoare. Sa va povestesc si despre aspecte placute si normale ale vietii intr-o tara mai civilizata decat tara noastra, Romania. Poate o sa revin si cu mai multe poze din locurile pe care le-am vizitat sau pe care o sa le vizitez.

Se anunta un an plin pentru mine, cu multe evenimente frumoase si mult asteptate. O sa-mi petrec sarbatorile alaturi de familie, prieteni si de cei dragi, o sa am cateva nunti si o sa intreprind o multime de calatorii mai lungi sau mai scurte.

Sunt mai optimist ca oricand si sper sa aduc acasa cat mai mult din optimismul acumulat. Sunt multe diferente dintre tara in care locuiesc si tara de unde am plecat, sunt multe lucruri bune in ambele. As vrea sa aduc ce-i mai bun de aici si sa schimb lucrurile care nu merg acasa. Stiu ca e greu sa schimbi mentalitati, dar nu voi renunta si voi incerca. Mai stiu ca fiecare are puterea sa-i influenteze pe ceilalti.

Nu v-am uitat, nu v-am parasit, dar m-am schimbat, spre mai bine! (zic eu)

La multi ani!

 

Oct 122012
 

Stiu ca am fost cam neglijent cu blogul, dar sunt hotarat sa mai dau panzele de paianjan jos.
Am cateva articole care asteapta sa fie scrise. Va spun doar cam ce subiecte urmeaza in scurt timp:

– Compania aeriana Airfrance si aeroportul Charles De Gaulle din Paris;
– Romanul grafic „Maus” – singurul roman grafic care a castigat premiul Pulitzer;
– soferii Ro vs. soferii Uk

Tineti aproape!

Ian 312012
 

Va spun din start ca n-are legatura cu Basescu sau cu Arafat sau cu mai stiu eu cine!!!
E vorba despre un vis, despre ce-am visat eu intr-o noapte.
Se facea ca eram la farmacie, in Anglia, si lucram cot la cot cu… Ewan McGregor (un actor britanic). Eram amandoi farmacisti. Cum eu mi-am dorit mereu sa ajung actor, l-am intrebat pe colegul meu din somn:
How come you can be a pharmacist?! Why can I be an actor?!
In traducere libera (poate nu toata lumea stapaneste limba lui Shakespeare -Shecspir sa inteleaga toata lumea- ) s-ar traduce cam asa:
Daca tu poti fi si farmacist, eu de ce nu pot fi actor?
Nu va spun ce mi-a raspuns, desi este evident pentru toata lumea. Nu va spun pentru ca n-am apucat sa aud replica pe motiv ca m-am trezit!
Aveti idee care ar putea fi replica lui?
Ghici ghicitoarea mea!

PS. Imi cer scuze daca am parut arogant in postarea asta. Nu asta a fost intentia.

Dec 212011
 

Astazi nu trebuia sa merg la munca, asa ca mi-am propus sa mai lenevesc o ora-doua si poate sa mai dorm. Insa un sunet familiar imi bazaia in cap: un zgomot de drujba. Pentru o perioada am uitat ca ma aflu la 1749 mile distanta de casa si am adormit.

Alarma de incendiu* m-a trezit dupa jumatate de ora, asa ca obligat de zgomotul infernal din apartament, a trebuit sa ma imbrac si sa cobor sa o opresc. Pe scara, vecina de deasupra, ocupa calea de acces cu fizicul ei, impiedicandu-ma sa opresc mai repede infernul auditiv. Ma intreaba daca stiu sa o opresc iar eu ii raspund, jumatate plictisit de intrebare, jumatate adormit ca da. Cobor si o opresc mecanic.

Somnul parasise cladirea si deci nu mai era nici in dormitor la mine. M-am imbracat si am plecat la o plimbare. Afara, ceata deasa (“fog”, ii zic astia pe aici. Am aflat si eu zilele astea care este diferenta dintre “fog” si “mist” pentru ca traduse in romana au acelasi inteles, adica “ceata”. Diferenta este data de vizibilitatea pe care o ai: cand e “fog” vezi pana la o mila, cand e “mist” vezi intre o mila si doua mile).

In parcarea din fata cateva veste reflectorizante taiau gardul viu care inconjoara parcarea. Ce zgomot familiar… zici ca-i drujba!

NOTA:
*
am uitat sa precizez ca nu era vorba de vreun incendiu. Senzorii instalati in apartamentul meu n-au mai fost schimbati de vreo 20 de ani, asa ca multi dintre ei sunt cam defecti. Astfel, in fiecare zi suna alarma de incendiu, uneori chiar si de cateva ori pe zi. Chestia e ca nu suna doar la mine in apartament, ci in toate apartamentele din cladire. Lumea s-a obisnuit, asa ca, atunci cand incepe alarma nu mai iese nici naiba din casa. Fereasca sfantu’ de un incendiu ca mor toti in casa. Ca in povestea cu lupul la oi si cu mincinosul…