Iun 062017
 

Patruzeci și cinci de câini vorbeau cu vecinul despre copii. Nu i-a anunțat și de atunci n-a mai putut spune că nu știe. Avea și un tractor pentru semănat grâu dar nu mergea decât dreapta, cu stânga intermitent. Tot așa până nu mai putea, totuși avea dreptate când sughița fără să știe de ce. Atunci veni și oaia vecinului care n-avea voie să vorbească decât cu ursul și ciocârlia.
Pasul omului hapsân voia să știe când, dacă vreodată, dar oricum niciodată fară ei.
Mâine trebuie să vadă câinele și cioara poate îl convinge să ia covrigi calzi neîmpletiți cu grijă de fetele satului de pe vale.

Sfârșit.

Scurta poveste absurda a fost scrisa mai demul pe o foaie minuscula de hartie, de aici si scurtimea ei. Metoda este una inedita si ne-mai-incercata de mine pana acum. Rezultatul interesant este totusi absurd. Voi ce ati inteles din toata povestea asta?

Mai jos puteti vedea si originalele.