Parca am mai avut o postare cu acelasi titlu, dar nu imi mai aduc aminte despre ce era. Daca ma voi repeta cumva aici va rog sa ma scuzati, daca nu, va rog acelasi lucru.
Astazi, cand coboram scarile sa ma duc la serviciu, m-a lovit o amintire. O amintire neplacuta din copilarie/adolescenta. Trezitul de dimineata si mersul la scoala. Atunci imi doream sa termin cat mai repede cu perioada respectiva din viata mea, gandind inconstient ca prin terminarea scolii se vor fi terminat si problemele mele cu trezitul de dimineata. Ei bine azi dimineata am realizat ca nu s-a terminat si nici nu se va termina prea curand cu trezitul devreme si m-am cam amarat.
Apoi am incercat sa vad partea buna a lucrurilor si mi-am zis „Bine, mah, dar macar nu te mai asculta nimeni, nu te mai intreaba ce lectie ai avut de pregatit si nici lucrari sau teze nu mai dai!” Parca mi se mai luminase putin chipul pana am realizat ca nici asta nu e tocmai o fraza corecta. Lucrez cu publicul si sunt ascultat in fiecare zi, diferenta este ca nu mi se mai predau lectii zilnice, ci trebuie sa ma bazez pe ce am invatat in cei 5 ani de facultate si in ceilalti 3 de „experiente” in campul muncii. Asa ca m-am amarat din nou.
Cred ca nu sunt singurul care s-a intrebat de ce trebuie ca omul sa munceasca toata viata lui cand viata e asa frumoasa si deci ar trebui traita mai intens? Sau macar de ce nu putem incepe lucrul putin mai tarziu, dupa ce am terminat cu distractiile, jocurile, calatoriile. Stiu ca toate astea trebuie sa le faci in timpul copilariei/adolescentei, dar cand sa le faci si pe astea, pentru ca mereu trebuie sa inveti, sa fii acasa la ora „D”, sa nu pleci prea departe, sa spui parintilor, nu ai bani de drumetii… si tot asa.
Cum sa nu se zica depre mine ca sunt pesimist si negativist cand vin cu astfel de postari!? 😀
Concluzia: Viata e frumoasa, merita traita, incercati sa vedeti mereu partea plina a paharului chiar si in picatura de pe fundul galetii (ultima parte e un citat, dar nu mai stiu cine l-a zis).
He he, bine ar fi să fie aşa, dar cât eşti tânăr nu ai banii de la bătrâneţe… E drept că, nici la bătrâneţe nu mai ai poftele din tinereţe… Mai bine ne trăim clipa cît de intens putem.