Adunate de la sate…

As fi vrut sa pun titlul Sf Andrei in UK (a se citi IUCHEI, ca sa rimeze), dar ma repetam, asa ca l-am ales pe cel care a si ramas. Nu stiu daca e cel mai inspirat titlu, dar n-am gasit alta rima. E prima mea zi de nume in alta tara si imi lipsesc petrecerile de acasa, pe care la dadeam si la care chemam prietenii iar ei nu veneau, intarziau sau plecau devreme. Tot era mai bine decat sa nu ii ai deloc, dar lumea merge mai departe.

Asa ca, aici, departe, am petrecut ziua numelui cu sotia mea. Am hotarat sa mergem intr-un oras invecinat, mai mare si cu mall mai “incapator” decat “mallul” asta din oraselelul nostru.
Ajunsi acolo am hotarat sa nu parcam in parcarea mall-ului, deoarece era o coada imensa la barierele de acces iar imediat langa era o alta parcare mai micuta, in aer liber, pay and display (adica platesti la aparat si afisezi bonul cu ora pana la care ai platit). Desi pe impresionanta parcare supraetajata a mallului era afisat un banner imens cu “cea mai ieftina parcare din zona, 2 ore 1.90 lire”, langa, in parcarea micuta ne-a ajuns mai putin. Am platit pentru doua ore si am plecat spre cel mai intortocheat mall din cate am vazut. Pana si intrarea in el am gasit-o greu, deoarece, se pare ca parcarea se afla in “spatele” cladirii iar intrarea se facea pe o usita ascunsa dupa un perete. Nu ne-am fi aventurat pe acea usa, insa vazandu-i pe altii, am aplicat tactica “urmareste turma” si am reusit sa ne strecuram pe niste scari pana la un etaj. Nu stiu ce etaj era, iar in cateva minute nu mai stiam pe unde am intrat.

Ne-am invartit prin mall ceva timp, am gasit scari rulante care doar urcau la etajul la care eram, dar nu erau nicaieri scari care sa coboare pe etajul inferior. Ne-am invartit de vreo cateva ori, am urcat de aiurea, am coborat prin alte parti, etajele le puteai numara doar vizual pentru ca nu era nicun indicator, de harta mallului nici nu mai vorbesc pentru ca nu am vazut asa ceva.

Pana la urma ne-am asezat la o cafea, sa sarbatorim si noi cumva. Am savurat cafeaua si briosa de capsuni cu mere, dupa care, uitandu-ne la ceas, am hotarat ca e timpul sa plecam sa mai alimentam automatul din parcare si sa vizitam putin si centrul orasului pentru ca era pacat sa faci atatea mile si sa pierzi vremea doar intr-un mall intortocheat. Timp aveam suficient si nu ma gandeam ca ne va fi asa de greu sa iesim din cladirea aia blestemata. Am gasit o mie de iesiri spre centru, dar n-am mai gasit iesirea pe care venisem, aia care da in parcare. Am iesit pe alta, una care dadea in parcarea de autocare… o nebunie.
In departare, un baiat in uniforma si cu sapca imi studia masina. Nu-mi venea sa cred. Imi luam amenda!
Am alergat pana la el sa impiedic inevitabilul. M-am uitat la ceas, era si doua minute, nu mai stiam exact cat aveam platit, stiam ca e in jur de ora fix. Era pana la si 55. I-am explicat ofiterului ca nu sunt din oras, e prima oara cand vin si m-am ratacit in mall, n-am gasit iesirea. Stiu ca suna copilaresc, dar chiar asta se intamplase. Mi-a zis ca nu are ce sa mai faca pentru ca a trimis deja amenda, totul fiind electronic. Mi-a zis ca daca o scria de mana nu imi mai dadea amenda, dar asa… L-am intrebat cat ma costau cele 7 minute intarziere si mi-a raspuns sec: 50 lire, dar daca platesc in 28 zile ma costa doar 25. Mi-a mai zis de asemenea ca pot face contestatie.
Bineinteles ca nu ne-a mai ars de plimbare prin oras. Ne-am urcat in masina si am plecat spre casa.
Ajuns acasa m-am pus pe scris scrisori (dap aici posta exista si se foloseste foarte mult) iar a doua zi am trimis scrisoare mea lacrimogena. Acum astept raspuns.
Cafea + briosa = 3 lire
Benzina = 20 lire
Parcarea = 1.6 lire
Amenda = 50 lire (vezi UPDATE!)
Petrecerea de Sf. Andrei in UK, priceless! Parca acasa ieseam mai ieftin si mai eram si inconjurat de prieteni…

UPDATE:
Astazi 14 decembrie 2011 am primit raspunsul la scrisoarea mea de contestatie care spune asa: „Am primit contestatia dumneavoastra pe 7 dec 2011… si dupa ce am luat in considerare circumstantele am decis sa anulam amenda. Cazul este inchis… ”
Asta nu poate sa imi arate decat ca mai exista oameni pe planeta Pamant, ceea ce nu ma poate decat bucura. Va multumesc pentru intelegere.

PS. Si ca sa nu ma acuzati de vreo exagerare va ofer spre delectare o stire de pe yahoo.co.uk unde puteti citi despre excesul de zel al ofiterilor care se ocupa cu parcarile (dati click pe poza de mai jos):