Care-i smecheria? Cum sa fie si ieftin si bun? Daca ceva este ieftin inseamna ca si materia prima este mai ieftina, deci calitatea materiei prime ori este inferioara ori se gaseste din abundenta. Concluzie: nu exista ieftin si bun.
Pe langa expresia de mai sus, mai am o problema cu un anumit cuvant: „gratis”. Nu exista nimic gratis pe planeta, totul se plateste intr-un fel sau altul.
Apropo, am gasit gazduire pentru siteul meu, ieftina si buna, dar nu ma costa nimic, deci e gratis! 🙂
Nu obisnuiesc sa pun bancuri pe blog (cu exceptia categoriei Bancuri de sub header 😀 ), dar prietenul Cristean m-am blagoslovit cu un banc cam amarui…
Dialog la Oficiul pentru Plasarea Forţei de muncă.
– Bună ziua, vreau şi eu un loc de muncă.
– Avem ceva foarte bine plătit, dar e mult de lucru.
– Nu, mulţumesc. Dacă am bani, îi dau pe băutură.
– Atunci, avem un loc în care nu prea aveţi de muncă, dar e prost plătit.
– Nu, pentru că dacă am timp, fac rost de bani şi îi dau pe băutură. Nu aveţi ceva unde să muncesc toata ziua şi să fiu prost plătit ?
– Îmi pare rău, dar nu aveţi studii superioare…
Astazi, 21 iulie 2010, la ora 23:30, trei elicoptere militare au zburat la joasa inaltime desupra Gugestiului (VN). Desi e noapte si nu le-am putut identifica, faptul ca zburau in formatie m-a facut sa trag concluzia ca sunt elicoptere militare. Ce cautau deasupra localitatii noastre la o ora atat de tarzie nu stiu. Poate vom afla.
Noapte buna.
Din categoria faza zile/poza zilei va ofer spre amuzament/ingrijorare poza de mai jos. As fi vrut sa nu comentez, dar nu ma pot abtine.
Blocul este nou, dat in folosinta la sfarsitul anului trecut, dupa ce s-a „lucrat” la el vreo 20 si ceva de ani. Ma intorceam acasa si ceva mi-a atras atentia la frumosul meu bloc si fatada lui proaspat vopsita. (Click pe poza pentru detaliu si un cadou surpriza! 😉 )
Da… explicatia nu poate fi alta decat furtunile din ultimele zile care au rupt copaci si au facut ravagii si in zona comunei noastre. Ca e o intamplare singulara nu poate decat sa ma bucure (celelalte bucati din bloc sunt la locul lor!). Probabil in prima zi de furtuna a intrat apa pe dedesubt, pe sub izolatia blocului, in a doua zi vantul a zgaltait placile de polistiren bine de tot (noroc cu tencuiala de deasupra, ca le-a tinut unite), acum suntem in a treia zi. Sper sa nu fie furtuna in seara asta pentru ca probabilitatea ca bucata sa se desprinda de tot este una foarte mare. Oricum de pericol pentru cetatenii care circula in zona nu poate fi vorba:
– cine naiba merge atat de aproape de un bloc?
– langa bloc e spatiu verde;
– cine naiba iese pe furtuna afara, ca sa-i cada in cap bucata desprinsa?
– acum, sa fim seriosi, cat de mult poate cantari un panou compus din polistiren tencuit si varuit?
Gluma, gluma, dar sa se ia masuri urgent! Eu mi-am facut datoria. Over!
Am ajuns tarziu in oras. Mai era un sfert de ora si se facea zece. Am coborat din masina, ne-am luat de mana si am luat-o la fuga. Stropi de ploaie incepusera sa cada din cerul intunecat. Frigul se tinea departe de centrul luminat al orasului. Am traversat de aiurea, fara sa tinem seama ca nu respectam regulile de circulatie. Oricum la ora asta traficul amutise. Ne-am trezit in fata teatrului scaldat in lumini de reflectoare. Parea ca ne imbie sa-i calcam pragul. Pe afis era lipit o foaie A4 pe care scria ceva. N-am retinut decat „… intrarea libera”.
Un grup de tineri se strecurau pe intrarea principala in holul teatrului. I-am urmat. Cateva statui moderne si putin ciudate ne priveau insa ochii ne erau deja indreptati catre treptele in spirala din stanga. Tinerii din fata s-au facut nevazuti. Pe scari eram doar noi, tinandu-ne de mana.
La etaj, rosul scaunelor si aurilul chenarelor zugravite pe tavan si pereti ne-au tinut in loc pentru cateva zeci de secunde. Parea ca am pasit intr-o alta lumea, intr-un alt timp. Fiecare dintre noi trecea dintr-un colt in altul al incaperii incrucisandu-ne din cand in cand privirile si pasii. Desi niciunul dintre noi nu scotea o vorba un val de ganduri si pareri exclama zgomotos in capetele noastre.
Ne-am continuat zarva interioara de-a lungul holului din stanga, intr-o liniste calda si apasatoare. Nu ne auzeam nici macar pasii pe covorul rosu. Pe geam se vedea… de fapt era noaptea si totul era intunecat. Un felinar parea ca sta sa se sparga apasat de intunericul noptii de vara. Din loc in loc usile duble ce duceau spre sala asteptau sa le deschidem. Am ales la intamplare una.
Mainile mi s-au insurubat pe manerele sferice ale usii duble pe care le-am tras spre mine.
Citeste mai departe…
