Anul asta am multe planuri pentru viitorul meu, atat pe plan personal cat si pe cel profesional.
De luna asta voi incepe o mica perfectionare a „eu”-lui si sper ca pana la finalul anului sa se vada si cateva rezultate. Voi citi mai mult si sper ca voi calatorii poate mai mult decat pana acum. Spre sfarsitul anului voi definitiva si casatoria, cu mare chef in stil propriu (o mai spun inca o data: am facut doar cununia civila, nu si nunta!).
Cam astea ar fi planurile mele de viitor. Am multe in cap si sper ca macar 99% din ele sa se materializeze. 😉
Va voi tine la curent, ca si pana acum, cu ce se mai intampla pe la Gugeasca (pentru cei interesati) si voi milita in continuare pentru progresul comunei noastre: gaze, asfalt, curatenie, fara caini vagabonzi, etc. Pana una alta, tin sa va anunt ca in noaptea de revelion primaria nu a mai organizat „shocuri de artificii” (criza probabil) iar cei care (probabil) n-au apreciat gestul econom al oficialitatilor s-au razbunat pe un stalp de iluminat retezandu-l si facandu-l nevazut. Nu ma intrebati cine si cum pentru ca nu am informatii in acest sens. Tot ce am facut a fost sa constat fapta in zilele urmatoare. Daca o sa prind lumina buna o sa fac si o poza pentru a incerca sa elucidam cazul impreuna, aici pe blog, pentru ca mi se pare o fapta desprinsa din filmele SF. 🙂
Va doresc un an nou plin de bucurii, sanatate si bani suficienti!
Noul an sa va gaseasca sanatosi si buni.
Pentru mine va fi un an incarcat plin de decizii importante. Orice decizie voi lua si orice drum voi apuca nu le voi regreta nicio secunda. Viata e frumoasa asa ca sa ne bucuram de ea! Avem doar una, dar o putem soarbe strop cu strop in fiecare zi.
Intru in noul an cu maruntis si ganduri bune!
Va doresc tot binele din lume!
“… păstrează banul şi pune-l bine; e lucrul cel mai de nădejde din lume. Colegul sau prietenul te trage pe sfoară şi, la nenorocire, te lasă cel dintâi; banul nu te lasă niciodată, oricât de mare ţi-ar fi nenorocirea. Cu bani, faci ce vrei şi răzbeşti orişiunde pe lume.” (“Suflete moarte” – Gogol)
Poporul roman pare mai aproape de cel rus, mai mult decat as fi crezut eu.
Proasta inventie, masina. In special iarna. Nu, n-am ramas inzepezit, caci am cauciucuri de iarna! 🙂
Tot mereu cu masina, la serviciu cu masina, la cumparaturi cu masina, la distractii cu masina… cand mai mergem si pe jos? Cand ne mai scartaie zapada sub talpi? Cand ne mai lovesc fulgii de zapada in obrajii rumeni?
Astazi, duminica, am hotarat sa iau zapada in picioare si sa-mi inrosesc obrajii in aerul rece de iarna, asa ca am pornit intr-o scurta plimbare. Am vizitat, printre altele, locurile copilariei, unde iarna era imposibil sa nu gasesti puzderie de copii, galagie mare si distractie maxima. Astazi, in locurile acelea linistea domnea, strapunsa din cand in cand de cate un latrat de caine. Cele patru locuri de distractie („la biserica”, „la grajduri”, ” la Alutei”, „la tractoare”), derdelusuri, partii sau cum oti vrea sa le mai numiti, dormeau in zapada mare, nederanjate de nicio sanie.
Cu ani in urma, inca de la prima ninsoare, zeci de copii luau cu asalt cele patru derdelusuri, cu grade diferite de dificutate/periculozitate, iar ca sa prinzi loc sa te dai cu sania trebuia sa stai la coada. Pentru fricosi si copii mai mici drumul de la biserica era alegerea optima, pentru cei neinfricati si cu sange rapid „la Alutei” era partie extrema, cu o inclinatie pe care multi nu aveau curajul nici sa o priveasca.
Astazi copiii nu mai ies cu sania, nu mai fac cazemate si nu se mai bat cu bulgari. Suntem la tara, strazile sunt pline de zapada, copiii sunt in vacanta si totusi… e liniste. E trist. Unde e bucuria zapezii de altadata? Unde sunt copiii de altadata? Acum au calculatoare si internet… si totusi!?
O sa-mi cupar o sanie si voi lua cu asalt partia cea mai abrupta. Ma voi bucura de zapada si poate vor mai veni si altii.
Ca in fiecare an in care avem ninsoare, soseaua Al. Vlahuta, drumul cel mai scurt care leaga Gugestiul de E85, e acoperit de zapada de peste 1 metru. Nu se poate circula. Faptul acesta se datoreaza in principal viscolului si campului pe care soseau il traverseaza pana la intrarea in comuna. O alta cauza ar mai fi si lipsa de reactie din partea autoritatilor.
Aseara am incercat sa intru in Gugesti alegand calea Vlahuta. Decizia a fost pe jumatate eronata, zic pe jumatate pentru ca am avut noroc si n-am ramas inzapezit: o alta masina mi-o luase inainte, asa ca am fost avertizat si nu m-am aventurat, mai ales ca era si noapte!
Solutia pentru rezolvarea problemei pe viitor ar fi instalarea unor paravane anti-zapada de-a-lungul soselei (in zona de camp), dar cum exista intotdeauna si varianta Gugesti-Dumbraveni-E85 nu cred ca se mai streseaza nimeni sa rezolve astfel de probleme.
