Sims e un joc. Un simulator de viata care se bucura de un enorm succes pe piata de profil.
In viziunea mea n-ar trebui sa aiba succes deloc.
Cine isi doreste sa isi traiasca viata virtual si sa faca exact aceleasi lucruri ca in realitate?!
Eu cred ca jocurile sunt menite sa-ti ofere o gama larga de experiente diferite de cele din viata reala sau inaccesibile in realitate. Sa poti sa vizitezi locuri noi, dar pe care bugetul nu ti le permite, sa te plimbi prin lumi fantastice la care nici n-ai visat; Sa conduci un bolid cu 300 km/h fara sa-ti fie frica pentru viata ta; Sa participi activ la castigarea celui de-al doilea razboi mondial, chiar daca pe vremea aia nu te nascusesi si nici sa nu-ti faci probleme ca ai putea primi un glont in test; Sa te bati, sa tragi cu arma, sa faci skidiving, sa fii traficant de droguri, sa calaresti dinozauri, sa stai la un pahar de vin cu Napoleon, sa fii primar, sa fumezi un trabuc cu Fidel Castro, sa fii o bila, sa-ti coordonezi trupele intr-o batalie epica, sa te strecori intr-o baza militara si sa furi secrete de stat (asta din urma se poate si in Romania 🙂 ), samd.
Pe cand SIMS… ce face? ce este? Este un simulator al vietii reale si simuleaza VIATA REALA!!! „Shit” cum ar zice Wesley Smith (vorba lu’ tata). Adica sa vedem cam ce implica sa joci Sims: te trezesti pe o plansa cu niste bani in buzunar. Poti sa-ti cumperi o casa sau sa iti construiesti una (of, de-ar fi asa de simplu si in viata reala… 🙂 ). Apoi iei ziarul si iti cauti de lucru. Te angajezi, pe bani putini la inceput (deh, n-ai experienta ca d’abia ai terminat facultatea si nu te angajeaza nici dracu!). Te duci fericit la munca (asa e la inceput) cu speranta sa strangi si tu niste bani sa-ti cumperi una-alta prin casa – un frigider decent, un televizor, etc. – Norocul jocului e ca are un buton de speed forward, adica repede inainte, ca sa faci timpul sa treaca mai repede. Trece timpul, vii acasa, zici ca cica te relaxezi, dar n-ai timp ca tre’ sa faci dus, sa iti faci ceva de mancare, sa-ti faci nevoile, sa repari chiuveta, sa dormi. Asa ca te bagi repede in pat, ca deh, a doua zi ai serviciu si daca nu esti fresh nu dai randament si vii cu bani mai putini acasa. Dai pe repede inainte si tot asa… Pana intr-o zi cand esti promovat. Bani mai multi, timp mai mult la serviciu. Unde sa cunosti si tu pe cineva? Cand sa mai iesi si tu cu prietenii? La ce sa-ti mai cumperi masa de biliard sau cos de basket daca tu n-ai timp nici sa te duci la WC? si tot asa…
Intr-o zi cunosti o fata si sa vezi atunci complicatii. Nu mai ai timp deloc de tine, nici sa faci dus… Si trebuie sa stai tot timpul dupa ea, sa comunici, sa fii romantic, sa o scoti in oras, Nu mai vorbesc de varianta cand mai apare pe lume si un copil ca atunci jocul devine muult prea greu.
Deci, cui ii place un asemenea joc? Cine ar da bani sa joace asa ceva? Poate copii de scoala generala, cativa adulti fara viata sociala sau cativa masochisti, dar in rest? Nu inteleg restul lumii care joaca asa ceva (recunosc ca am jucat si eu, cand eram copil si n-aveam griji si familie), mai ales pe oamenii cu familie acasa si cu serviciu!
De ce ar inventa cineva un joc care imita exact viata reala?
Deodorantul sau dezodorizantul se foloseste dupa baie, si se aplica pe piele. El poate fi sub forma de lichida (roll-on cu bila) sau de sapun (deodorant cu aplicator). Deasemenea el poate fi si sub forma de spray.
Parfumul reprezinta o esenta parfumata diluata in alcool. Se pulverizeaza dintr-o sticluta direct pe piele, de obicei pe pielea din zona gatului.
Unii oameni au insa tendinta de a incurca borcanele si de a folosi cele doua inlocuitoare de feromoni (deodorantul si parfumul) total eronat. Iata cateva situatii:
– se spala si aplica deodorantul spray pe haine, nu pe piele;
– se spala si pulverizeaza parfumul pe haine;
– nu se spala si se da cu spray din belsug pe haine;
– nu se spala si se da si cu spray si cu parfum direct pe haine.
Astfel intalnim la prima ora din zi persoane (atat barbati cat si femei) care miros a transpiratie amestecata cu parfum/spray… V-am dezgustat dar asta e realitatea.
Cautam ID-ul de mess al politiei capitalei si am dat „search” pe google „id de mess al” si am gasit urmatoarele rezultate:
No comment. Se pare ca lumea e interesanta de id-ul de mess a lui Puya si al Dianei Dumitrescu?! De puya am mai auzit, si nu stiam cine o fi duduia. Uite ca m-am documentat si se pare ca e actrita si joaca in telenovela de succes (asa scrie lumea, nu urmaresc) „Aniela”.
Am deviat. Ce vroiam eu cu postarea asta…? Pai am aflat ca politia capitalei are ID de mess (dgpmb01@yahoo.com). Primaria din Gugesti o avea?? 😀
– Pasta de dinti aveti?
– Da
– La ce pret?
– La 4 lei, 5.5 lei, 6 lei, 13 lei, 16.70 lei, 22.50 lei…
– La 3 lei n-aveti?
Nu va asteptati sa va dau o lista cu chestii pe care ati putea sa le faceti pentru a castiga bani, ci o sa va povestesc despre o sursa de venit, chiar si pe timp de criza.
Dupa cum stiti, anul trecut am fost la primarie si am semnat niste hartii prin care am devenit om insurat. Anul asta m-am gandit sa fac si eu nunta, ca orice om, cu muzica, mancare si cu bautura. Bine, planul ar fi pentru la anul, caci restaurantul se gaseste greu. Asa ca, la insistentele unora si ale altora mi-am luat sotia (sau mai bine zis m-a luat ea pe mine) si am plecat sa cautam locatie de nunta, pentru ca daca nu cauti „din timp”, asta insemnand cu un an inainte, risti sa faci nunta in fata blocului.
Ne-am gandit noi ca ar fi indicat, ca si data, ca nunta sa aiba loc undeva pe la inceputul lunii septembrie anul viitor. Am zis sigur gasim! Ei bine… nu e asa de simplu. Am vizionat in jur de 20 de restaurante din Focsani si din vecinatate (caminul cultural Gugesti a iesit din schema 🙂 ) si am avut surpriza sa nu gasim mare lucru pentru septembrie… adica disponibile doar duminicile. Preturi variate, niciun meniu nu era sub 150 lei (cu mentiunea ca pana la anul sigur o sa mai creasca cu 10 – 20 lei) si nu prea aveai lucruri incluse… Un meniu per persoana se gaseste intre 150 si 250 lei.
Majoritatea restaurantelor existau doar pentru nunti, botezuri, cumetrii si mai putine isi castiga existenta prin activitate de restaurant. Majoritatea patronilor (daca nu toti) pareau dubiosi, oameni de afaceri parveniti, tuciurii, cu alura de pesti sau fosti puscariasi.
Avand in vedere ca peste tot era ocupat inteleg ca inca mai face lumea nunti iar halele astea care se numesc restaurante profita din plin. Am vazut restaurante rustice, tip bar, mici, mari, de lux, comuniste, si chiar o sala de curs (a unei scoli de soferi, deasupra unui garaj 🙂 ) inchiriata la ocazii.
Ca sa faci o nunta in ziua de azi ai nevoie de aproape jumatate de miliard!!!
In cazul in care sunteti nedumeriti de legatura titlului cu textul, si va imaginati ca vorbesc aici despre nunta ca afacere, va inselati. Afacerea despre care vroiam sa va atrag atentia este cea cu restaurantul pentru nunti! 😉
