Anti… anti!

On 28 aprilie 2010, in subiective si personale, by Andrei Lefter

Prin liceu mi se parea mie ca sunt vesel si amuzant, insa cand eram in facultate unii colegi (de liceu) mi-au marturisit ca ei ma vedeau in liceu ca o persoana trista si pesimista. M-am mirat!
Apoi m-am apucat de scris pe blog, intr-o maniera personala, flegmatica, si ironica. Credeam ca fac bine ce fac, critica parandu-mi un mod bun de a pune lucrurile in miscare. Intr-o zi, o persoana neutra, fara orientari politice, de la noi din comuna, care-mi citise blogul pur si simplu intamplator mi-a spus parerea lui despre mine si despre ceea scriam eu: „esti anti… !”. Atunci am fost pus pe ganduri, si mi-am revizuit intregul continut al blogului: avea dreptate, intr-un fel. Nu sunt anti, dar de fiecare data, la aproape fiecare articol am ceva de obiectat, critic aproape orice, si gasesc o pata de noroi oriunde in peisaj, indiferent cat de mica ar fi ea.
Drept pentru care, in noua lumina in care am pasit, de acum incolo voi incerca sa fiu putin inclinat sa vad mai mult binele si frumosul, in detrimentul raului si uratului (nu stiu daca voi reusi 100%, dar ma voi stradui).

PS. Articolul asta s-a nascut intr-un moment de revelatie, de introspectie si meditare. Nu am fost amenintat, cumparat sau laudat. Urati-mi noroc! 🙂

Tagged with:
 

4 Responses to Anti… anti!

  1. Cristian spune:

    Nicio persoana neutra politic nu e neutra politic. Daca imi permiti alaturarea sintagmelor de mai-nainte. Partea cu anti, e un pic adevarata, continuand in aceeasi nota de agramaticalitati. Esti in multe cam anti! Dar asta inseamna ca ai o opinie si nu neaparat aceeasi cu turma. Adica esti in spiritul Sprite.

    Eu pe de alta parte chiar sunt dificil. Pare ca nu imi place nimic din ce vad, ce gasesc, ce se face, ce nu se face, etc. Dar asta poate si ca imi doresc foarte mult o societate perfecta (caci unde nu e moral nu e printipiuri, si o sotietate fara printipiuri, care va sa zica ca nu le are), imi doresc dreptate intre oameni, egalitate, fraternitate.

    Ai incercat multe variante ale spiritului tau, critic, autocritic, povestitor, prevestitor, uluitor, vultuitor 🙂 partinitor. Intr-un cuvand ai incercat sa tii un echilibru. Un fel de una calda, una rece. Inteleg ca te-a inspirat foarte mult revista cu care cochetezi, asta e bine. Mi-a placut articolul cu satul romanesc. Poate ca in directia asta ar trebui sa te indrepti. Bafta!!!

  2. Diana spune:

    Poate te-ai gandit ca prin blog vei putea sa-ti spui nemultumirile cumva, si de aceea ar parea totul anti… Daca intrebi cum te vedem noi, eu am simtit intotdeauna in tine un tip prietenos si vesel, dar care spune lucrurilor pe nume atunci cand are ceva de spus. Cred ca un blog nu iti poate reflecta intreaga personalitate pentru ca ai nevoie de o anumita stare sa poti scrie. Eventual, chiar cand nu ai niciun subiect, poti posta ceva simplu – Sunt bine, zambesc 🙂 Ca sa vada lumea ca ar fi mai dese postarile de genul asta, nu? Dar cand toate sunt bune, nu creste audienta, e ca la happy hour 🙁
    Va pup!

  3. Vio spune:

    Îţi urez noroc! Sf. Augustin spunea: cine se uită la fluturi negri va gândi fluturi negri.

  4. lavy spune:

    o fi trasatura de familie…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.