N-am sa inteleg niciodata cum e structurat omul asta, mereu pe dos. Iarna lasa caldura sa iasa din incapere iar vara lasa caldura sa intre in camera.
Cel mai greu imi e sa inteleg omul respectiv cand afara sunt:
+40 grade celsius iar pe usa scrie „inchideti usa/aer conditionat!”;
-20 grade celsius iar incaperea are doar pereti din sticla si o singura soba de teracota.
Sursa poza: google
Ca tot e „la moda” acum cutremurul din Haiti (mi-ar fi placut o vacanta acolo, pana acum cateva zile, cand s-a intamplat nenorocirea), am dat peste o stire care anunta ca un barbat a fost salvat de sub daramaturi dupa 11 zile. A ramas in viata pentru ca, acolo sub daramaturi a baut Coca cola! E pe bune?! Sau o fi vreo smecherie de-a gigantului producator de bauturi carbogazoase care vrea sa se reinventeze.
Prevad o explozie de marketing pe baza acestei stiri, si cine stie, in curand, poate in kiturile de supravietuire, pe langa chibrituri si ata de pescuit se va afla si o sticla de jumatate, de Coca cola.
Sursa poza: google
De cod galben am tot auzit, dar iata ca ni s-a dat ocazia sa prindem si un cod portocaliu.
Abia m-am intors de la Brasov, unde azi noapte au fost 29 de grade cu minus! Da, s-a simtit. Pe drumul de intoarcere, astazi, am prins doar ceva de genul -23 grade Celsius. Aveam impresia ca sunt cu masina undeva la 10.000 de metri altitudine zburand pe langa alte masini. Geamurile imi erau inghetate desi in masina era pornita caldura (nu mai mult de 20 de grade), vantul rece de afara facea ca respiratia noastra calda sa inghete imediat ce atingea sticla rece. Masinile care treceau pe langa noi pareau din gheata.
L-a un moment dat ma atinsese si un fior de panica, gandindu-ma ce aveam sa fac in cazul in care masina se va opri undeva in mijlocul campului inghetat, in temperaturile alea polare. Pentru zapada mare ma pregatisem cu o lopata zdravana care se odihnea in portbagaj, dar pentru ger extrem habar nu aveam cam cum ar fi trebuit sa ma pregatesc…
Nu ca l-as fi descoperit acum, dar acum ma bucur cel mai mult de inventia lui!
Pana una alta sa va reiau povestea cu Romtelecomul de unde am lasat-o.
Dupa ce am dat din nou un telefon la ei, mi-au promis ca a doua zi trimit „o echipa”. N-a venit a doua zi, ci a treia, dar nu conteaza. „Echipa” era formata dintr-un nene trecut de prima tinerete si soferul (cred, pentru ca la mine n-a venit decat unul singur! 🙂 ). Cum a intrat, s-a instalat in fata laptopului si a intrat pe Internet explorer (i l-am pus pe desktop cu putin timp inainte, eu nu folosesc asemenea browsere, nevrand sa-l pun in dificultate). A tastat adresa de configurare a modemului si in timp ce astepta sa se incarce pagina imi explica semnificatia ledurilor de pe modem: „Power verde inseamna Citeste mai departe…
… si m-am ales cu o durere de cap ingrozitoare. Asta pentru ca e prima data cand am vazut un film in 3D. A fost lung, dar n-am simtit cand a trecut timpul. A fost si emotionant si razboinic, dar doar doua faze m-au facut sa tresar in scaun : un bolovan care venea spre mine (sau ceva, nu stiu sigur daca era un bolovan, o bucata de lemn sau o sageata) si senzatia de rau de inaltime cand am privit (in film) deasupra unei prapastii.
Efectele sunt bune, insa ce m-a impresionat a fost mediul creat, cu vegetatie si creaturi, intr-un echilibru foarte realistic. Sunt sigur ca e mult mai mult material in spatele filmului care nu a mai ajuns pe ecran, dar care face ca povestea sa fie credibila.
Vi-l recomand cu caldura, chiar si daca nu-l vedeti 3D.
Sursa poza: avatarmovie.com
