Nu-mi plac blogurile gen „astazi am mancat dulceata de gutui si am baut o cana cu apa” si nici nu vreau sa-mi transform blogul in asa ceva. Asa ca ii rog pe cei plicticosi din fire sau cei care nu vor sa asculte aberatiile mele sa nu citeasca in continuare!
Citeste mai departe…
Totul a inceput prin vara anului 2008, mai precis in luna august. Atunci, intamplator, am dat peste o unealta (tool) foarte puternica. Nu stiu cine a inventat-o, dar stiu ca mi-a adus o multime de vizitatori pe blog, pe blogul vechi (www.lefterandrei.wordpress.com), asa ca-i multumesc celui care a facut acest tool. La vemea aia nu-i cunosteam puterea si nu stiam cum sa-l folosesc. L-am pus pe blog doar din dorinta de a impartasi ceva cool (rece 🙂 ) cu cititorii mei (prieteni si familie pe atunci). Vizitatorii au inceput sa se inmulteasca, comentariile si cererile pentru nume deasemenea. Eram asaltat de intrebari gen „cum se scrie numele meu in chineza?” asa ca am hotarat sa strang cat mai multe nume caligrafiate in chineza si sa le grupez intr-o arhiva. Numele in chineza le-am aflat, bineinteles, folosind tool-ul pe care-l puneam la dispozitie tuturor pe blog. Multi insa ori nu-l vedeau, ori nu stiau sa-l foloseasca, ori le era prea lene, asa ca ma rugau pe mine sa le spun cum arata numele lor caligrafiat in chineza. Si le-am spus. Asa, comentariu dupa comentariu, am ajuns un fel de guru chinez, desi eu le-am tot spus ca nu sunt nici profesor in chineza si nici macar n-am vreo afinitate cu limba respectiva. Tot ce faceam era sa folosesc ustensila web disponibila pentru toata lumea.
Astfel, incet-incet am adunat 74 de nume de baieti si 164 de nume de fete, toate caligrafiate frumos in chineza, salvate in format .jpeg sau .png si le-am arhivat. Apoi le-am scris intr-un INDEX (ca sa stii daca numele tau se afla sau nu in arhiva respectiva) si le-am trimis pe marea informationala. GRATIS! 😉
Pentru sugestii si reclamatii va astept cu un mesaj. Nu acceptam injuraturi, jigniri gratuite sau limbaj neadecvat.
A… era sa uit. Daca va intereseaza subiectul dati click pe imaginea caligrafica a numelui meu in chineza, imediat sub header-ul blogului sau intrati in bara de sus, la ADMIN – NUME IN CHINEZA. Bine, fie sau dati click AICI! 🙂
PS. Iata articolele mai vechi proaspat transferate de pe vechiul blog, aici:
AFLA-TI NUMELE IN CHINEZA
O NOUA SARJA DE NUME… IN CHINEZA, BINEINTELES!
Un studiu recent, al unor cercetatori dubiosi de care n-a auzit nimeni, a ajuns la concluzia ca lenea e buna: prelungeste viata (zic cercetatorii). Bine, acum, nu trebuie sa fii cercetator dubios ca sa-ti dai seama ca ti-e mai bine tolanit pe canapea, acasa, decat sa te dai de ceasul mortii, stresandu-te la serviciu.
Ma gandeam „de unde vine lenea asta instinctiva, innascuta la oameni?!” Apoi am realizat ca si animalele o au: leul sta tolanit toata ziua si asteapta femela sa vaneze, apoi se ospateaza, se odihneste, doarme, se reproduce si tot asa. Majoritatea animalelor lenevesc, iesind din starea de letargie doar cand trebuie sa se hraneasca, sa se apere sau sa se inmulteasca. Ceea ce ne face pe noi „animale” hiperactive, dar tare ne-ar mai placea sa ne petrecem toata ziua in pat, pe spate, nefacand nimic. Practic si omul se comporta ca si animalul: isi paraseste barlogul doar pentru a se hrani, inmulti, apara, numai ca pentru om lucrurile s-au complicat intre timp.
Spre deosebire de restul regnului animal, in specia umana, mai sunt si exceptii; sunt acei humanoizi care isi traiesc viata din plin, sunt activi, traiesc totul la maxim. Pentru ei sila, lenea, echivaleaza cu moartea; ei nu concep sa doarma pana la amiaza, sa nu iasa din casa cu zilele sau sa se limiteze la viata de subzistenta. Acestia cred ca sunt singurii oameni care intradevar traiesc, si sunt singurii care se ridica deasupra celorlalti.
Pentru restul… somn! Noapte buna!
Cred ca titlul e putin pleonastic. E evident! Multi imi vor spune “Dooh, acum ti-ai dat si tu seama?!” Nu! Stiam ca asa e, dar am sperat. Bine, am fost si putin constrans de imprejurari, localitatea in care inca mai salasluiesc nu e tocmai buricul pamantului incat sa se inghesuie tot felul de retele de telefonie (mai mult sau mai putin fixe) si sa ma oferteze cu pachete apetisante de internet-cablu-telefon.
Intai am sunat la RDS-RCS sa-i intreb daca se poate si la Gugesti… mi-au zic ca n-au ajuns inca decat pana la Urechesti (localitate la aprox. 5 km distanta de comuna noastra), dar mi-au promis ca lucreaza pentru a ajunge si la noi. Au uitat sa precizeze si anul cand vor fi gata.
Apoi am sunat la UPC, care deja aveau instalat internet si cablu prin localitatea de pe malul Ramnei (adica Gugesti 😉 ) si mi-au zis ca trebuie sa fac cererea si apoi mai vad ei. Am facut cererea dupa-amiaza tarziu, cam pe la inchiderea programului la ei, si a doua zi la prima ora m-au sunat si mi-au zis ca nu se poate. Singura posibilitate ar fi fost sa mai adun cativa vecini de pe scara, sa-i conving cat de buni sunt astia de la UPC si apoi sa ii iau de mana si sa-i duc la sediul UPCist sa ne rugam cu cereri de ei sa ne ajute, sa ne cableze, promitandu-le ca ne vom face abonamente si vom plati la timp. Nu s-a intamplat asa. N-am ajuns atat de disperat sa dau bani, incat sa-mi mai pierd timpul pentru ei.
In final am ajuns unde ma vroiau cei de la Romtelecom, Citeste mai departe
Ma plangeam intr-o postare anterioara de lipsa copiilor de la derdelus. Mai inainte ma intrebam unde au disparut copii din localitate? Inainte, in parcul din centru era plin de copii de toate varstele care se jucau de dimineata pana seara. Ca sa prinzi un loc in vreo echipa trebuia sa stai la coada, cine avea minge era sigur de participare, si asa mai departe.
Ma gandeam ca, poate, cine stie, o fi scazut natalitatea in comuna noastra sau or fi emigrat si copiii odata cu parintii. Cineva imi raspundea la intrebarea „unde sunt copiii?” scurt si la obiect: in baruri sau acasa, in fata calculatoarelor. Si tare imi e ca-i dau dreptate.
Astazi insa, venind de la serviciu, mi-a fost dat sa vad ceva ce nu credeam ca o sa vad prea curand: zeci de copii la un loc, jucandu-se. Spatiul de joaca pentru copii, cel de langa piata, nu este inca terminat si totusi astazi o multime de pusti au dat navala pe poarta lui. Vestea s-a dus repede si picii nu se mai opreau din venit la locul de distractie.
M-am hotarat sa cobor din masina si sa le fac o poza, desi afara se lasase ceata iar ziua era pe sfarsite. Din pricina asta aparatului foto i-a scapat si un blitz. Atat mi-a trebuit ca m-am si inconjurat de pusti care se asezau cat mai frumos pentru poza. Am fost asaltat, inconjurat si intrebat insistent daca le fac poze si de ce. Apoi, unii dintre ei au cerut poze in grupuri mici, doar cu prietenii lor.
M-am panicat, am facut repede cateva poze si am urcat in masina.
