„Ia-ti abonamentul care ti se potriveste” Asa suna ultima reclama de la Orange.
Acum cateva zile am fost sunat de la compania mea de telefonie mobila. Sunt client de aproape 10 ani, si am accelasi abonament de cacao de 5 ani. Platesc de ma indoi, pentru ca in fiecare luna depasesc mizeria de 20 minute nationale pe care le am de 1 an (pana acum un an aveam 15!!! a nu se intelege altceva 🙂 )! Cum, de ceva vreme, mi-a expirat contractul cu orange, cineva s-a gandit sa ma sune si sa ma mai tintuiasca macar vreo 2 ani cu alt contract. Asa ca mi-au facut o oferta pe care nu o puteam refuza: un abonament de 20 euro. „Abonamentul care vi se potriveste” asa mi s-a comunicat telefonic cand am spus ca e prea mare. Am intrebat curios pai cum mi se potriveste? si mi s-a raspuns pai „in functie de costul pe ultimele 3 luni pe care le-ati avut la abonamentul dumneavoastra calculatorul alege varianta cere vi se potriveste”.
Am fost trimis la un Orange shop. Acolo, am fost sfatuit sa astept ofertele de Craciun, pentru ca altceva nu-mi pot oferi.
Pana la urma s-a rezolvat cu ajutorul unui prieten care i-a luat tare pe astia de la orange. Si-au facut mila de mine si mi-au dat abonamentul de 8 euro „care mi se potriveste”, cu ceva mai mult de 20 minute nationale…
Intr-o era in care companiile de telefonie mobila ofera convorbiri nelimitate in retea, minute nationale, internationale, sms-uri, internet, samd, astia de la orange isi bat joc de clientii lor, si asa in continua scadere. Ca sa nu mai amintesc de tepele care se mai trag din cand in cand de catre angajatii din cadrul companiei, care isi suna aleator clientii si ii pacalesc sa incarce cartele fictive luandu-le banii…
M-am saturat de campanii si urne! Ma bucur ca a luat sfarsit toata smecheria asta, acum pot sa scriu liber si nestingherit, fara sa fiu acuzat ca scriu ce scriu pentru ca tin cu nu-stiu-cine sau ca am ceva cu nu-stiu-care.
Am spus si am mai spus: nu am simpatii politice, nu fac politica si nu dau doi bani pe ideologii politice.
Sa va fac un mic cuprins la ceea ce mi s-a mai intamplat sau despre ce vreau sa mai scriu in zilele ce urmeaza:
– compania de telefonie Orange este o companie nesimtita care nu da doi bani pe clientii ei;
– am venit cu un accelerat fara lumina, am citit la lumina unei lanterne;
– noroiul din Gugesti atinge cote stiintifico-fantastice, textura depaseste orice lege a fizicii: nu ingheata nici la temperaturi de zub zero grade;
– s-a inceput izolarea blocurilor cu instalarea termopanelor;
– s-a inceput amenajarea spatiului de joaca din piata cat si a celui din curtea gradinitei cu program prelungit;
– s-a inceput amenajarea spatiului din fata blocului ANL din centru;
A fost o data un om care traia la tara, intr-un sat uitat de lume, intr-o casa mare facuta pe banii statului. In fiecare an electoral isi exprima mandru opinia politica, lipind pe gardul curtii sale afise cu propriile simpatii politice.
Cu un an inainte trona pe gardul ce dadea la drum un afis mare portocaliu. Anul asta omul s-a gandit mai bine si si-a decolorat putin culoarea politica, asa ca, pe gardul casei lui a aparut un afis mare si frumos de culoare galbena. Galbenul a rezistat pana in primul tur al alegerilor pentru ca reprezentantul galbenului n-a intrat in turul 2. Asa ca omul nostru s-a reorientat, pentru ca, nu-i asa, gardul lui nu putea ramane fara optiunea colorata… Imediat dupa primul tur rosul s-a instalat trufas in forma unui afis imens, acolo unde pana nu demult trona galbenul care, la randul lui inlocuise portocaliul conducator.
Cu rosul pe poarta, omul nostru astepta invitati astazi. Aveau sa vina oameni importanti de culoare rosie. Ii va invita negresit la un pahar cu vin si la o gustare. Oamenii importanti trebuie tratati bine. Doua masini si-au facut aparitia in fata casei. Din ele au coborat 4 barbati, trei dintre ei purtau gegi galbene cu scris pe spate: „VOTATI ROSU”.
Daca eram american ziceam WTF (in traduce libera „ce mama dracului!?”), dar cum sunt roman, si probabil mai sunt si „de la sat(e)” ma limitez la „ce mama dracului mai e si asta?!?” A, probabil nu stiti despre ce vorbesc: despre noua ciocolata cu ardei iute si sare de mare de la HEIDI! Ei, acum ce mai ziceti? Zic bine sau nu? 🙂
Stiu ca in orice prajitura/fursec/ciocolata/samd se puna si putina sare, dar ardei iute in ciocolata??? Ca sa nu zica lumea ca sunt ingust la minte si nu sunt deschis la nou, am cumparat o ciocolata din asta „mai deosebita” pentru a va putea elucida misterul: cine cumpara asa ceva?
Eu sunt mort dupa ciocolata amaruie, asa ca n-am refuzat cand sotia mi-a propus sa incercam sortimentul asta (mai ales ca mi-a iesit la analize ca am glicemia mica, deci numai bine, de sarbatori am liber la dulciuri 😀 ).
Nerabdator, cum am ajuns acasa, am despachetat cumparaturile si ne-am infipt in ciocolata, am rupt un patratel si… La inceput a fost dulce, apoi a trecut in dulce-amarui, amarui-sarat, sarat, dulce-sarat-iute si pe final, imediat dupa ce o inghiti – IUTEEEEE FRATEEE!!! Bleah, oribila. Nu va recomand!
Stiu ca nu e frumos sa anunti cand e ziua ta, mai ales cand e ziua numelui, dar nu asta incercam sa fac, ci sa vorbesc despre oamenii pe care-i stii si legaturile dintre noi toti.
De ce trebuie sa existe o stanjeneala intre doi fosti colegi care nu s-au mai vazut de 5 ani? Nu sunt tot ei? Unii spun ca „nu mai ai domnule subiecte comune, n-ai despre ce vorbi”. O prostie! Ce, in liceu, vorbeam despre Kant, Schopenhauer?! Nu! Tot prostii si nimicuri… Si atunci de ce sa nu ne vorbim acum? Nu mai avem subiecte comune? Tampenii!
Si totusi cand te intalnesti prin strainatate cu o persoana pe care o stii din vedere, pe care n-ai salutat-o in viata ta, careia nu i-ai spus un cuvant in veci, ei cu acea persoana vorbesti ca si cum e cel mai bun/vechi prieten al tau. De ce? Ai subiecte comune?
Ai telefon, ai minute in retea, nationale, internationale, nu le consumi niciodata, si totusi nu suni! „Ce sa vorbesc eu cu el?”, „Poate-l deranjez”, „N-am mai vorbit de mult, e ciudat sa-l sun acum…” si tot felul de formulari din astea aberante ne tin departe de prieteni, familie, cunostinte. Noroc ca, din cand in cand, mai vine cate o onomastica (aniversari nu poti cere nimanui sa tina minte, nu e frumos) si atunci, cu chiu-cu-vai reusesti sa smulgi un mesaj, un telefon sau un mail de la o persoana de care n-ai mai auzit de la ultimul revelion/craciun/onomastica.
La multi ani!
