Da. Una din zilele alea, in care toate iti merg pe dos, lumea parca a innebunit, iar tu ai o durere infernala de cap.
La serviciu am avut numai specimene de oameni… pardon pacineti. Acum n-as vrea sa fac vreo afirmatie in care sa spun ca se vede diferenta dintre oamenii de la oras (orasenii veritabili, nu veneticii, adica tarani care s-au mutat intre timp la oras) si cei de la tara, dar cateodata nu ma pot abtine.
Am avut azi si o premiera la farmacie: un pacient s-a intors cu medicamentul (pe care i-l eliberasem pe reteta gratuita mai devreme) inapoi spunand ca el nu are nevoie de medicament, lui ii trebuie reteta, deci sa-i dau reteta inapoi. M-am crucit, i-am dat reteta iar el mi-a returnat medicamentul pe care oricum nu platise nimic (era deci gratuit).
Scapat de la serviciu, am ajuns printr-un supermarket la oras pentru cumparaturile de seara. Acolo am asistat la o alta situatie pe care n-am inteles-o: un barbat cu mustata stufoasa, astepta la casa sa-si plateasca cumparaturile. Cautand cu privirea baterii pentru un joc pe care tocmai il achizitionase, a intrebat casierita „baterii n-aveti pe aici?”. Duduia de la casa i-a indicat omului casa de langa, cu un stand plin de baterii. Distanta pana acolo nu era mai mare decat doi pasi, insa omul s-a simtit intr-un fel ofensat, refuzand sa parcurga incredibila distanta pentru niste amarate de baterii. Cand i-a venit randul la casa, sotia l-a intrebat: „Baterii nu iei?” La care mustaciosul ii raspunde sec: „N-au!”
De ce se poarta unii oameni ca si cum totul li se cuvine? De ce sunt aroganti si impertinenti? De ce ne comportam cu ospatarii ca si cum sunt sclavii nostri? Nu sunt functionari publici. De ce unii vanzatori se poarta cu noi ca si cum suntem la cheremul lor? de parca n-am mai gasi paine si vis-a-vis?!
Pe mine m-a certat o proasta care vindea la Fornetti pentru ca am vrut sa platesc cu monezi. Mi-a spus ca ea trebuie sa isi ia salariul in seara aia si nu poate sa il ia in monezi, de parca o platea seful ei cu ce gasea in casa de marcat 🙂 Am lasat-o balta cu comanda pe cantar si m-am dus langa ea la concurenta, o patiserie greceasca. Am fost eu de vina sau ea? 🙂
Mai sa stii ca se poate sa-si fi luat salariul si din incasarile din seara respectiva. Uite tocmai asa am facut si eu. Pe mine insa nu ma deranjeaza daca-l iau in monede de 10 bani sau in bancnote de 1 leu! Tot bani sunt si aia, iar duduia a fost cam nesimtita si in plus nu era treaba ta cum isi ia ea salariul. Ai procedat corect. Te felicit!
Faza cu mustaciosul ar fi buna de o sceneta la tv cu Stela si Arsinel :))
daca iti petreci ziua intr-un supermarket ai la subiecte de blog..mama mama:)
noi am patit-o la casa, bineinteles la noi s-a blocat.
un bulgar dorea sa-si cumpere niste sweetie, si cum la real se cantaresc fructele la casa, trebuia sa caute vanzatoarea codul de bare..pe care bieninteles nu-l gasea..
dar faza cea mai tare a fost ca ea vb in romana si ala clar se vedea ca nu intelegea nimica: „ce e asta? cum se numeste?’ se rastea ea la el, asta nimic..intervin „sweetie doamna” Ea: sweetie…hmm, 15 min l-a cautat..a plecat omul fara…