O fetita (la vreo 3-4 ani) intra in farmacie tinand-o strans pe mamica ei de mana. In secunda urmatoare fetita striga la mamica:
– Mamico, cumpara-mi si mie augmentin!
La care mamica mirata ii raspunde:
– Nu, mamica, nu esti bolnava…
Daca va intrebati care-i spilul vedeti articolul ASTA! 🙁
Cadru rutier romanesc:
– nu exista autostrazi;
– soselele nationale/europene trec prin zeci de localitati;
– soselele sunt proaste si pline de gropi;
– in afara de localitati, drumurile patriei sunt traversate de cai ferate, la nivel sau sunt presarate cu zeci (daca nu sute) de restrictii de viteza.
Astazi am fost pana la Focsani. Pe drumul national/european 85, dupa ce am iesit din localitatea Urechesti (in sensul de mers Ramnicu Sarat -> Focsani) o multime de autoturisme care veneau de pe contrasens imi faceau in disperare flashuri (adica schimbau de pe faza scurta pe faza lunga, luminile de drum). M-am uitat in bord, aveam 100 km/h si eram in afara localitatii. Eram linistit. „Ce-au sa-mi faca?” ma intrebam cu gandul ca, dupa curba dinainte de Cotesti sigur statea un echipaj de politie si cel mai probabil cu radarul pornit. Si totusi, iritat de flashurile enervante ale celorlalti am redus viteza. Imediat cum am dat curba …citeste mai departe
Ca tot eram la capitolul sport, astazi (asa cum v-am promis) va propun o alta varianta de a da kilogramele jos: un sport nou si privit oarecum ciudat de marea majoritate a cetatenilor patriei. Unii pentru ca nu-l inteleg, altii pentru ca poate li se pare putin prea periculos sau deplasat. Unii vor spune ca e „o fita”, altii ca e violent si sadic.
Da, este un fel de impuscata pentru adulti, aflat ca nivel de realism sub exercitiul de tragere in poligon, dar peste un joc de paintball. Adica obiectul muncii este o replica fidela a unei arme reale, dar nu trag cu vopsea, ci cu niste bilute, mult mai precise decat markerele folosite la paintball. „Jocul” are loc intr-o locatie izolata, participantii trebuie sa poarte echipamente de protectie si exista o serie de reguli. In principal se bazeaza pe onoare, cel care este atins de bilutele trase de adversar striga „mort” ridica mainile si iese din joc, parasind terenul de confruntare.
Astazi am participat si eu la o demonstratie, intr-o locatie izolata din jurul comunei noastre. Am primit din partea baietilor o pereche de ochelari de protectie, dar nu am fost lovit de nimeni, eu facand doar poze. 😀
Baietii au jucat corect, nu au fost certuri sau discutii contradictorii. Onoarea a fost la ea acasa. Datorita faptului ca nu au fost decat 5 participanti la joc, uneori cautarile mergeau putin mai greu (pana se gaseau jucatorii) sau se terminau prea repede (fiind putini). Oricum a fost distractiv, nimeni nu a fost ranit, si nicio arma n-a fost confiscata (au mai fost cazuri). 🙂
Intamplator, ascultand radioul, am aflat ca la Focsani va avea loc o lansare de carte. M-am bucurat, zic „Iata, putina cultura si pe la noi”. Ascultand pana la capat am aflat ca Mihai Gainusa (Cronica carcotasilor) lanseaza o noua carte: „Scandura de frizerie”. Asa ca, vineri, la ora 17, imediat dupa ce am plecat de la serviciu, am pornit catre „Promenada mall” (sanchi, e Carrefour si vreo doua magazine) sa ne luam carti. Ma asteptam la aglomeratie, la bataie, la epuizari de stocuri… nu prea s-a inghesuit lumea (doar veneau in sir indian si incontinuu 🙂 ), iar cei care cumparau cartile nu prea aveau fata de cititori de beletristica. Am luat si noi o carte, cu promisiunea de a o citi de data asta (ultima carte a lui Gainusa am facut-o cadou, fara sa o citesc in prealabil 😀 ).
Sunt carti usoare, se citesc repede. Sunt digerabile si nu solicita prea tare neuronul. Deci numai bune de citit.
La eveniment au fost prezenti: Huidu (arata mai bine in realitate decat la televizor), Gainusa (era culmea sa lipseasca), bebelusa Delia, Mistretu’, Dezbracatu’, Oana (de la radio), Hrubaru, bebelusa Ioana si Pustiu’
Pe data viitoare…
Ieri, 15 aprilie 2010, la JW Marriott Grand Hotel din Bucuresti, intr-o atmosfera emotionanta dar prietenoasa s-a lansat oficial revista „Romania in contact”. Am fost onorat cand am primit invitatia, mai ales ca in sala au fost prezenti oameni cunoscuti si valorosi.
Poze nu prea am facut pentru ca nu am avut timp sa ma plictisesc. Programul bogat, presarat cu multe momente artistice, ne-a lasat cu gurile cascate. Chiar ma intrebam cand o sa mai ajung pe la opera, la teatru sau la ateneu. Nu mai e nevoie: am avut totul acolo.
M-am simtit ca intre prieteni, desi nu cunosteam aproape pe nimeni. Culmea, multe feţe mi se pareau atat de familiare de parca le stiam de o viata.
Un proiect extraordinar si unic initiat de un om extraordinar si curajos. O revista bilingva (romana si italiana) ce se adreseaza romanilor din diaspora italiana. Proiectul urmeaza sa se extinda si in Marea Britanie si Spania.
Daniela Viţelaru, managerul general, un ghem de energie, o baterie inepuizabila, un om deosebit caruia nu i-a fost frica sa initieze un astfel de proiect titanic. Nu este singura, este sustinuta de o echipa la fel de entuziasta ca si ea, si de multi colaboratori si admiratori care cred si doresc schimbarea mentalitatii atat a romanilor fata de romani, dar mai ales a mentalitatii strainilor fata de noi.
Legaturi:
Invitatie eveniment
Romania in contact
Romania in contact blog
Satul lui Lefter
