Intr-un articol mai vechi, vorbeam foarte nasol despre gara din localitate. Spuneam acolo numai aberatii, cum ca gara arata ca dupa bombardamente (e drept ca am venit si cu poze in sprijinul acuzatiilor mele), ca aceasta cladire, care este una din cartile de vizita ale localitatii nu poate fi lasata chiar asa, in voia sortii.
Iata ca nici cladirea garii din Gugesti nu a fost uitata. S-a refacut fatada. Acum macar, cand treci cu trenul pe langa localitatea noastra, nu-ti va lua ochii mica noastra gara, dar nici nu o vei retine pentru uratenia desavarsita de mai inainte.
A trebui sa scriu urat si rau pentru ca mai apoi sa se faca ceva frumos si bun. Sa ma apuc sa critic si trenurile? 😀
Dupa ce am amintit de parc (vezi articolul anterior) cineva remarca cum ca a crescut iarba prea mare si ne invita la o claca, sa taiem iarba infuriata… Ei bine, iata, problema rezolvata!
Gradinita cu program prelungit a suferit o transformare generala uimitoare, dar necesara. Dupa zeci de ani, timp in care n-a fost intreprinsa nicio reparatie capitala (doar curatenii periodice, fara investitii masive in cladirea respectiva) s-a produs si mult asteptata renovare, care sunt sigur ca a bucurat atat copii dar mai ales cadrele didactice de acolo. Pe langa aspectul exterior (mult mai placut acum, fata de anii trecuti cand gradinita arata ca o cladire parasita) s-au realizat imbunatatiri ale confortul termic, fonic, si al utilitatilor. Spatiul din curtea gradinitei a fost reamenajat complet dar nici cel din jurul cladirii nu a fost lasat la voia intamplarii. Citeste mai departe…
Prin liceu mi se parea mie ca sunt vesel si amuzant, insa cand eram in facultate unii colegi (de liceu) mi-au marturisit ca ei ma vedeau in liceu ca o persoana trista si pesimista. M-am mirat!
Apoi m-am apucat de scris pe blog, intr-o maniera personala, flegmatica, si ironica. Credeam ca fac bine ce fac, critica parandu-mi un mod bun de a pune lucrurile in miscare. Intr-o zi, o persoana neutra, fara orientari politice, de la noi din comuna, care-mi citise blogul pur si simplu intamplator mi-a spus parerea lui despre mine si despre ceea scriam eu: „esti anti… !”. Atunci am fost pus pe ganduri, si mi-am revizuit intregul continut al blogului: avea dreptate, intr-un fel. Nu sunt anti, dar de fiecare data, la aproape fiecare articol am ceva de obiectat, critic aproape orice, si gasesc o pata de noroi oriunde in peisaj, indiferent cat de mica ar fi ea.
Drept pentru care, in noua lumina in care am pasit, de acum incolo voi incerca sa fiu putin inclinat sa vad mai mult binele si frumosul, in detrimentul raului si uratului (nu stiu daca voi reusi 100%, dar ma voi stradui).
PS. Articolul asta s-a nascut intr-un moment de revelatie, de introspectie si meditare. Nu am fost amenintat, cumparat sau laudat. Urati-mi noroc! 🙂
Scuze pentru pauza mai lunga, dar agenda mi se umple pe zi ce trece. Asta e un lucru bun. Momentan strang materiale pentru un nou articol. Cum fac rost de poze voi posta. Sper sa fie vremea frumoasa sa iasa pozele bine. Pana atunci… spor la treaba (cei care aveti de lucru) respectiv distractie placuta (celor care n-au serviciu).
