Ma gandeam sa ma reorientez. Ce daca am facultate, diploma, etc… la un asa salariu nici nu te mai uiti.
A… despre ce este vorba?! Am primit pe mailul de serviciu un mail cu titlul „Angajam fete/femei”. La o asa discriminare am vrut sa vad ce-i cu exclusivismul asta (netrecandu-mi prin cap evidentul) asa ca l-am deschis rugandu-ma sa nu fiu asaltat de virusul mileniului. 😀
Mailul suna cam asa: „Angajam fete si femei.
Oferim salarii de 3000 euro pe luna.
Pentru mai multe detalii accesati http://www.nulefacreclama.ro”
Am intrat mai departe pe site (rugandu-ma pentru a doua oara sa nu ma virusez) si la categoria „LEGAL” scria urmatoarele: vezi mai departe…
Bloggingul nu este jurnalism.
Am avut o propunere sa trec de partea cealalta (adica la jurnalism) dar am refuzat oferta. Eu vad jurnalismul ca pe o chestiune rece si obiectiva, pe cand un blog este cald si personal. E drept ca directia de evolutie a jurnalismului merge catre on-line, dar nu cred ca se va contopi prea curand cu bloggingul. Acum depinde de multi factori si mici amanunte. Un blog are o nota personala si un stil propriu insuflat de autor. Daca autorul doreste ca blogul lui sa fie profesinist si sa contina stiri si informatii corecte, pe surse, atunci blogul se transforam automat intr-un site de stiri. Atunci articolele iau o nota serioasa, sunt obiective, si deci toata treaba se transforma in jurnalism si nu mai are legatura cu bloggingul.
Intr-un blog iti spui parerea, duci lucrurile pe o anumita cale astfel incat sa-ti sutina concluzia. Daca reusesti sa-ti expui bine punctul de vedere in articol si sa-l argumentezi majoritatea comentariilor la articol iti dau dreptate, chiar daca respectivul articol nu reprezinta decat viziunea ta asupra unui fenomen. Cele doua sunt lucruri diferite si merg in directii paralele: nu poti face si blogging si jurnalism in acelasi timp, cel putin nu in acelasi loc.
Intodeauna mi-a placut sa scriu liber, fara planuri, fara scheme sau numar de cuvinte; sa-mi spun parerea, dar sa nu fiu absurd si sa recunosc cand merg prea departe. Nu-mi doresc realitate si obiectivism. Imi place sa vad dincolo de evident si sa cred ca este loc de mai bine. Cred in utopie! (daca-mi permiteti formularea. 😀 Apropo, ma puteti cita, daca doriti. 🙂 )
La Amsterdam, turisti de toate felurile: italieni, spanioli, britanici, nemti, nordici, dar si multi romani. Romanii sunt cei mai infricosatori, in sensul ca cel mai mult mi-a fost frica de romani. Cand am plecat din Belgia spre Olanda, in „autocarul frigorific” au urcat si 3 indivizi, bine-facuti, cu lanturi la gat si cefe in valuri. Ni s-au parut familiari si apoi ne-am dat seama ca-s concetateni de-ai nostrii. In prealabil una din fetele din grupul nostru a fost oprita (de sotul ei) de la remarci acide cu privire la cetatenii respectivi. Obisnuiti ca suntem straini si nu stie lumea romana nu ne jenam sa mai facem si remarci cu privire la mediul in care calatoream.
Cersetori am vazut multi in Belgia, in gari, la metrou, si chiar la semafoare. Unii din ei, mai ales cei din intersectii (deh, le cunoastem cu toti mersul) erau romani, din categoria romanes. In Amsterdam nu prea erau prin oras. Doar la Gara Centrala am vazut cativa si astia erau muzicanti sau artisti (in felul lor), deci nu cerseau pe gratis (daca-mi permiteti formularea 😀 ). Pe doi dintre ei, unul cu acordeon si altul cu saxofon, i-am recunoscut dupa repertoriu si dupa trasaturile fetei ca fiind de prin partile mioritei.
Localnicii erau reprezentati de un amestec de olandezi, oameni de culoare, „rastafarii” (jamaicani) si tipuri de nordici. In general barbati inalti si femei cam uratele (fiecare cu gusturile lui 🙂 ).
Copiii olandezi, copii preccoce, mai maturi decat m-as fi asteptat sa vad. Centru de stiinta NEMO, o oaza de cunoastere plina de copii. Aici, tinerii olandezi invatau despre lucruri pe care noi la scoala le-am facut sub forma de formule si toceala, ei invata aici totul jucandu-se. De la fizica si pana la sex, pustii olandezi abia asteapta se le descopere. Apropo de chestia cu sexul, stiu ca pare ciudat, dar la NEMO exista o camera speciala unde aveau acces copiii intre 12 si 18 ani. Acolo invatau despre o gramada de lucruri de la pastile anticonceptionale si prezervative pana la pozitii sexuale. Unora poate li se va parea cam mult, dar e mai bine asa decat sa aflii de pe un site porno.
*Desi Olanda este monarhie (deci are la conducere o casa regala) paradoxal aici sunt legalizate prostitutia si consumul de droguri usoare (doar in cafenele), iar copiii invata despre sex la 12 ani! Unii au o perceptie gresita despre o asemenea tara cu orientari libertine, si recunosc ca si eu o aveam intr-o oarecare masura pana sa ajung acolo, totusi rata violurilor, avorturilor sau a altor minuntatii de genul asta este mult mai scazuta decat in alte tari.
Mai multe poze dupa click…
Incep mini-serialul (ca tot e la moda) cu drumul de la Bucuresti pana la Amsterdam. O sa radeti si o sa spuneti „ce e asa de special la un asemenea drum?”
Varianta I: Te duci la aeroport iei avionul, te plictisesti vreo doua ore si ai ajuns!
Ei bine… se poate si altfel.
Varianta a II-a (si cea aleasa de grupul nostru de calatorie) suna cam asa: aeroport Baneasa (Bucuresti) -> aeroport Charleroi (Belgia) -> autobuz pana la Bruxelles (Gara de Nord) -> metrou de la Gara de Nord (Bruxelles) pana la Gara de Sud (Bruxelles) -> autocar pana la Amsterdam (Gara Amstel) -> metrou de la Gara Amstel (Amsterdam) pana la Gara Centrala (Amsterdam) -> taxi (pentru ca la ora respectiva, adica 00:30 nu mai circula niciun autobuz! cel putin nu unul de care aveam nevoie.) pana la Hotel (adica pe strada Transformatorweg – am scris asta pentru cei interesati sa urmaresaca pe harta un adevarat safari prin jungla urbana – ).
Toate astea pentru 80 de euro economie! Bineinteles si pentru multa aventura! 😀
Sa o luam cu avionul: turbulente groaznice, la aterizare am zis ca murim. Citeste mai departe…
